Conştiinţa este o lumină interioară, ascunsă, care îl luminează exclusiv pe om şi care îi vorbeşte încet; atingând cu blândeţe sufletul, trezeşte în el sentimentele şi-l urmează pe om în tot locul fără urmă de îndurare.
Ecaterina a II-a (de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (în germană Katharina die Große) (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
Începe o corespondență cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez.

 

Ecaterina a II-a

În 2 mai 1635, la Paris se deschidea „Jardin Royal des plantes médicinales”, grădina regală de plante medicinale. Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse. Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.

„Jardin Royal des plantes médicinales”

„Există două soiuri de iubire: cea care îngenunchează şi înalţă ochii la cer şi cea care priveşte în jos şi mângâie. Pe cea de a doua o consider mai durabilă.” Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859, Walsall, Staffordshire – d. 14 iunie 1927, Northampton) a fost un eseist, romancier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric Trei într-o barcă (Three Men in a Boat – to Say Nothing of the Dog).
S-a născut și a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, care este astăzi un muzeu dedicat lui. Alte titluri cunoscute sunt: colecția de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” și „Trei pe două biciclete”, o continuare a romanului „Trei într-o barcă”.
Prin proza sa umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice.
A fost unul dintre fondatorii revistei The Idler.

Jerome K Jerome

„Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.”
Pictură de Fritz Gareis

 

Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 – d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic. Volumul de poezii „Hymnen an die Nacht” reprezintă valoarea cea mai înaltă a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu.
Motivul de bază îl constituie interpretarea romantică a vieții și a morții. Nu lipsesc misticul și iraționalul. Trecerea de la viață la moarte este simbolizată de noapte. Ca influențe, putem menționa Romeo și Julieta a lui Shakespeare (tradusă în germană de August Wilhelm Schlegel în 1797)și Unsichtbare Loge (1793) a lui Jean Paul Richter.

 

 

*****

2 mai 2019: Adio, Ilinca Tomoroveanu!
Moartea nu alege niciodată, nu are unități de măsură, ea nu negociază, nu ține cont de nicio rugăciune… Viața este o scenă pe care jucăm roluri diferite, până când ajungem la actul final. Înainte de a trage cortina, cine își amintește de noi?
Nepoata poetului Octavian Goga s-a dus alături de poetul pătimirii noastre și de filozoful Emil Cioran, într-un paradis al Rășinariului dintre munți… „Teatrul este o meserie și un dar de la Dumnezeu.” Aplauzele noastre să te însoțească acolo unde te așteaptă o mare de flori!

Ilinca Tomoroveanu. Foto credit: libertatea.ro

*****

2 mai 1950…
Cântărețul și compozitorul american Louis Andrew Grammatico, cunoscut profesional ca Lou Gramm, s-a născut în Rochester, New York.
Este cel mai bine cunoscut ca solistul trupei rock Foreigner, din 1977 până în 1990 și din nou, din 1992 până în 2003, timp în care trupa a avut numeroase albume și single-uri de succes.
*****
Tată şi fiică, Dor şi Lumină.
Dorli Blaga (n. 2 mai 1930, Berna, Elveția-d. 15 noiembrie 2021, Alba Iulia) fiica poetului, filosofului și dramaturgului Lucian Blaga și a Corneliei Brediceanu a editat, începând cu anul 1968, opera tatălui său.
„N-am vrut niciodată să „ies în față”. Dar m-am străduit întotdeauna să îi fiu o „umbră” care să-i apere interesele. E vorba de creația lui, căci de alte interese nu putea fi vorba. Și, împreună cu mama, să-i fim solidare. Total solidare, în anii grei de după război» (Dorli Blaga, „Tatăl meu, Lucian Blaga”, Editura Humanitas, București, 2015, pagina 12).”