În literatură, femeia a dat întotdeauna acel farmec inefabil și discret al condimentelor scumpe și rare, pe care numai cunoscătorii le pot savura…„Nu ştia de ea însăşi nimic. Nici despre oameni nu ştia mult. Dar purta în ea neliniştea unei alte meniri, turburătoare şi inconştientă: îşi purta „femeia„.
Hortensia Papadat Bengescu (n. 8 decembrie 1876, Ivești, Galați, – d. 5 martie 1955, București), este cea care a cunoscut „Drumul ascuns”, a cântat „Concert din muzică de Bach”, și-a cercetat sufletul și s-a contemplat precum „Femeia în fața oglinzii”, a fost o curgere din „Ape adânci” și a văzut cum „A căzut o stea”.
„Trepte ale femeii”, poate că ar fi fost un titlu adecvat despre scriitoarea care a căutat îndelung în ea femeia rătăcită în idealuri firești, și care n-a reușit, până la sfârșit, să își ofere acest dar de suflet:
„Cealaltă mare problemă, a căsniciei și maternității, nu a întrerupt gîndurile și înfăptuirile mele literare. Iar cînd cel mai mic copil al meu, respectiv al cincilea, a împlinit șapte ani, a început scrisul. (…) E constatarea că viața ta întreagă, timp de 45 de ani de căsătorie (ba mai mult), a fost distrusă de egoismul felurit al omului ce a fost și îți este soț, dar sensul de soț, de tovarăș, de protector, nu există. Da, sînt multe de spus! Da, el poate aduce argumente de nemulțumire, și faimoasa sa indignare din faptul că sînt o intelectuală. Nu! Nu e comică, cum ar părea această indignare, e profund sinceră. „La noi în casă – striga neobosit și cu convingerea în dreptatea lui – la noi în casă ne reuneam în familie, se vorbea, se juca loton, așa ne petreceam timpul, dar să citești cărți, phe!” Se poate vedea din aceste cuvinte chiar mediul suburban – de treabă, să zicem – dar lipsit de orice intelectualitate de orice grad, ba chiar socotind lectura ca pe ceva rușinos.”
Hortensia Papadat Bengescu
*****
Diego María de la Concepción Juan Nepomuceno Estanislao de la Rivera y Barrientos Acosta y Rodríguez (n. 8 decembrie 1886, Guanajuato, Guanajuato – d. 24 noiembrie 1957, Ciudad de Mexico) a fost un pictor mexican, un comunist activist și soțul pictoriței Frida Kahlo (între 1929–1939 și 1940–1954).
Stilul său inconfundabil a fost influențat de arta și cultura aztecă, de frescele Renașterii italiene, dar și de întâlnirea cu Pablo Picasso.
Frida Kahlo către Diego Rivera. „Am avut două accidente mari în viaţa mea: Diego, şi un accident de tramvai. Diego a fost de departe cel mai rău.”