Poporul român are o cultură muzicală bogată și profundă care este și astăzi interpretată pe scară largă.
Muzica României este complexă, cu multe stiluri, ritmuri, instrumente și tradiții diferite!
Iată 10 dintre cei mai importanți compozitori români care fac parte din patrimoniul cultural universal.
1. Bálint Bakfark (Valentin Greff alias Bakfark) (1526 – 1576)
Compozitor și lutist din perioada Renașterii, s-a născut în jurul anului 1506 în Braşov (la acea dată parte a Regatului Ungariei). A deprins tainele lăutei de timpuriu.
Rămas orfan, a fost crescut de familia Greff și a fost educat la Buda la curtea lui Ioan Zapolya (Szapolyai János) voievod de Transilvania între 1526 și 1540. Bakfark a rămas acolo până în 1540, deși, se pare, că a călătorit cel puțin o dată în Italia în acest timp.
A avut o influență enormă asupra repertoriului și aspectelor tehnice ale lăutei la vremea lui și a fost renumit ca un virtuoz al instrumentului.
Primele sale compoziții pentru lăută au fost scrise în 1553 și intitulate „Intabulatura, Liber Primus”.
De-a lungul vieții sale, Bakfark a servit la curtea prințului Transilvaniei și apoi consilier al regelui Francisc I al Franței. După aceea, a slujit la mai multe curți europene, în special în Polonia la Curtea lui Sigismund II Agustus , unde a fost muzician șef al curții.
Bakfark a fost un muzician unic pentru vremea lui și a fost unul dintre primii care au compus numai într-o tehnică polifonică, el a stabilit stilul pentru următoarea eră a muzicii în anii 1600.
Din păcate, în 1576, a contactat ciuma și odată ce a știut că boala îi va lua viața, a ars fiecare bucată pe care nu o publicase încă și a murit la scurt timp după.
#2. Ion Ivanovici (1845-1902)
Ion Ivanovici s-a născut în Timișoara ce făcea parte a Imperiului Austro-Ungar și a început să cânte la flaut încă din copilărie.
S-a mutat devreme la Gal și a intrat în armata română unde a continuat să câștige interes și abilități pentru muzică, ajungând în cele din urmă conducător de trupă militar.
Deși a murit destul de tânăr, în 1902, moștenirea sa muzicală a fost continuata de strănepotul său, pianistul clasic Andrei Ivanovitch.
A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, unde a câștigat premiul pentru compoziție și a devenit imnul expoziției.
Compozițiile lui Ivanovici cuprind mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
Link
#3. Béla Bartók (1881-1945)
Considerat de către mulți cel mai important compozitor maghiar, Bartók s-a născut în 1881 în Sânnicolau Mare (Austro-Ungaria) într-o familie ce aparținea micii nobilimii bănățene.
Ambele ramuri ale familiei aveau origini diverse est-europene.
Bartók a afișat un simț al ritmului excelent de la o vârstă fragedă și a cântat la pian chiar înainte să înceapă să vorbească, iar mama sa a început lecții formale de pian cu el de la vârsta de 5 ani.
În ciuda talentului său muzical timpuriu, copilul Bartók a avut probleme de sănătate din cauza unui vaccin împotriva variolei rău administrat (desfigurare facială și eczeme). Tatăl său a murit brusc, când avea 7 ani.
Cu toate acestea, a continuat să cânte la pian și a compus și interpretat prima sa piesă, „Cursul Dunării”, înainte de a împlini vârsta de 12 ani, iar în 1903, a scris prima piesă de muzică orchestrală, „Kossuth”.
Mai târziu Bartók a fost puternic influențat de muzica populară și cea țigănească, fapt revoluționar la acea vreme.
În 1911, a scris prima și ultima operă, Castelul lui Barba Albastră, dedicată soției sale.
A emigrat în Statele Unite în 1940 și, deși a devenit oficial cetățean în 1945 și a murit acolo la scurt timp după aceea, niciodată nu a simțit că este acasă.
A lăsat în urmă o moștenire muzicală uriașă fapt dovedit de numeroasele statui plasate în onoarea sa în toată Europa și Academia de Muzică Béla Bartók din Budapesta.
Link
#4. George Enescu (1881-1955)
„Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău.”
„Aici, Radio Europa Liberă“, s-a auzit la 4 iulie 1950. Semnalul radio era urmat de superba melodie a lui George Enescu „Rapsodia Română“. Postul de radio a fost rația de libertate a românilor care au trăit în regimul comunist.
George Enescu s-a născut în 1881 într-un sat numit Liveni, care în cele din urmă a fost redenumit George Enescu pentru a-l onora pe compozitor.
Al optulea copil al părinților săi, dar singurul care a supraviețuit, Enescu a fost un geniu muzical, începând să compună la doar 5 ani.
Când avea 7 ani, a fost admis la Conservatorul din Viena și, după ce a absolvit la 12 ani, a călătorit la Paris pentru a continua să studieze vioară și compoziție la Conservatorul din Paris.
La vârsta de 16 ani, orchestra simfonică franceză Colonne a interpretat prima sa piesă completă intitulată Poema Romană, care a fost început unei cariere plină de influențe populare românești.
Mai multe despre GEORGE ENESCU
Ulterioar, și-a petrecut o mare parte din anii 1920 și 1930 cu Filarmonica din New York și predând cursuri de vioară.
Enescu a fost foarte apreciat de oamenii din întreaga lume, inclusiv de regalitatea română, opera sa fiind jucată în continuare mult după moartea sa survenită în 1955.
Singura sa operă, Oedipe, nu a fost pusă în scenă decât în 2016 la Royal Opera House din Londra.
Link
#5. György Ligeti (1923-2006)
Unul dintre numeroșii compozitori de origine evreiască, György Ligeti s-a născut în Târnăveni, Mureș, în 1923 într-o familie de medici. A fost strănepotul violonistului Leopold Auer și vărul secund al filosofului maghiar Ágnes Heller.
A studiat muzica la conservatorul din Cluj între anii 1941 și 1949, cu o scurtă pauză din cauza unei brigăzi de muncă forțată.
A făcut multe cercetări legate de teoria muzicii populare maghiare, apoi a devenit profesor la Academia Franz Liszt din Budapesta.
Din cauza tulburărilor politice, Ligeti a emigrat în Austria și a devenit cetățean austriac în 1968.
Cariera sa a luat o întorsătură către stilurile avangardiste și contemporane din această perioadă, influențată și mai mult de timpul petrecut la Studioul de Muzică Electronică din Köln.
A părăsit studioul din cauza unor conflicte interne, devenind compozitor rezident la Universitatea Stanford în 1972.
Piesele compuse de Ligeti sunt foarte diverse, de la cele influențate de compatriotul său Béla Bartók până la muzică electronică scrisă alături de Karlheinz Stockhausen: „Concertul de la Hamburg”, „Ramificații”, „și „Atmosfere”.
S-a stins din viață în 2006 în Austria, după o lungă suferință.
Partiturile lui Ligeti sunt păstrate de Fundația Paul Sacher din Basel, Elveția. La Cluj, se organizează bienal, Festivalul Ligeti iar la Budapesta, are loc anual workshop-ul Kurtág – Ligeti.
#6. Sergiu Celibidache (1912-1996)
Compozitorul, dirijorul și pedagogul Sergiu Celibidache s-a născut la Roman în 1912. A învățat singur să cânte la pian înainte de a împlini vârsta de 4 ani. Deși tatăl său dorea ca el să urmeze o carieră politică, i-a permis totuși să urmeze Academia de Muzică din Berlin, în 1936.
Acesta este de fapt locul în care numele său de familie a devenit Celibidache, spre deosebire de Celebidachi original, din cauza unei erori clericale.
A obținut doctoratul la Universitatea Friedrich Wilhelm și în perioada studiilor a început să studieze curentul Zen al budismului Mahayana, care i-a influențat activitatea de atunci.
Celibidache s-a bucurat de o carieră robustă începând din anii 1950 până la moartea sa în 1996, predând muzică și arta dirijatului timp de mulți ani.
Între anii 1945 și 1952 a fost director muzical al Filarmonicii din Berlin și apoi al Filarmonicii din München din 1979 până în ziua morții.
Celibidache a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel.
Link
#7 Vladimir Cosma (n. 1940 -), compozitorul și dirijorul
Vladimir Cosma s-a născut la București într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Theodor Cosma, a fost pianist și dirijor, mama sa, Carola, a fost autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, a fost compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni.
În timpul studiilor la Conservatorul de Muzică din București, a avut o serie de realizări în ceea ce privește vioară și compoziția.
În 1962, s-a mutat în capitala Franței pentru a studia la Conservatoire National Superieur de Musique de Paris.
Cosma și-a început cariera în muzica clasică, dar în timpul studiilor a devenit interesat de jazz, muzică de film și alte stiluri contemporane.
Prima sa partitură pentru coloana sonoră a unui film a fost pentru „Alexadre le Bienheureux” de Yves Robert și de atunci a scris muzica pentru peste 300 de filme, atât pentru marele, cât și pentru micul ecran.
Compozițiile sale pentru peliculele Diva (1981) și Le Bal (1983) i-au adus premiile Cesar, printre multe alte premii pe care le-a primit până acum de-a lungul carierei sale.
Link
#8. Iannis Xenakis (1922-2001)
Iannis Xenakis s-a născut la Brăila în 1922 într-o familie muzicală de origine greacă și franceză. Mama lui a avut o influență deosebită asupra lui, astfel Iannis a suferit foarte mult când ea a murit la scurt timp după ce el împlinise 5 ani.
A cântat în corul băieților din internatul la care a fost trimis în Grecia și în timpul educației sale acolo, a fost profund atins de muzica tradițională și religioasă greacă.
În 1938, Xenakis s-a înscris la Universitatea Națională Tehnică din Atena cu intenția de a studia arhitectura și ingineria, însă cu timpul a devenit mai interesat de cursurile de armonie și contrapunct.
S-a implicat în mișcările politice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial fiind rănit aproape fatal în timpul unor tulburări la care a participat și el.
În anii 1940 și 1950, Xenakis a lucrat ilegal la Paris ca arhitect și inginer, dar a și continuat să compună iar una dintre piesele rezultate a fost faimosul său „Metastasis”.
A continuat să compună și să predea până la decesul său survenit ca urmare a unei îndelungate boli.
Xenakis a fost pionier în utilizarea modelelor matematice în muzică, cum ar fi aplicații ale teoriei mulțimilor, proceselor stocastice și teoria jocurilor și a avut, de asemenea, o influență importantă asupra dezvoltării muzicii electronice și pe computer. El a integrat muzica cu arhitectura, proiectând muzică pentru spații preexistente și proiectând spații care să fie integrate cu compoziții și spectacole muzicale specifice.
Link
#9. György Kurtág (n. 1926)
György Kurtág s-a născut la Lugoj în 1926 din părinți maghiari.
La 20 de ani, s-a mutat în Ungaria și a început să studieze la Academia de Muzică Franz Liszt, unde a primit o diplomă în compoziție în 1955, după ce a studiat compoziție, teorie, muzica de cameră și pianul.
În această perioadă a devenit prieten apropiat cu colegul compozitor György Ligeti.
Kurtág și-a continuat studiile la Paris între 1957 și 1958, în tot acest timp suferind de depresie.
A învățat să folosească muzica ca mecanism de adaptare, lucrarea sa „Opus 1” care a reprezentat un punct de cotitură în cariera sa, a fost dedicată terapeutului său.
Kurtág a predea la Școala de Muzică Bartok, între anii 1958 și 1963 și a cântat împreună cu Filarmonia Națională din Budapesta (1960 și 1968).
S-a întors la Academia Franz Liszt ca profesor de muzică de cameră și pian până în 1993.
Lucrarea sa cea mai faimoasă, „Scrierile lui Peter Bornemisza” aparține acestei perioade.
În prezent, Kurtág care se apropie de venerabila vârstă de 100, trăiește la Budapesta.
Compozițiile lui Kurtág constau în mare parte din muzică vocală solistică și corală, precum și muzică instrumentală ce variază, de la piese solo până la lucrări pentru ansambluri de cameră de dimensiuni tot mai mari. Multe dintre aceste compoziții sunt alcătuite din mai multe părți foarte scurte.
Muzicologul Tom Service scrie că muzica lui Kurtág „… implică reducerea muzicii la nivelul fragmentului, momentului, cu piese sau părți individuale care durează doar câteva secunde sau un minut, poate două”.
În plus, spațiul joacă un rol important în multe dintre lucrările lui Kurtág. El explorează ideea conform căreia muzica cuprinde și publicul din punct de vedere spațial.
Link
#10. Péter Eötvös (1944 -)
Născut în Odorheiu Secuiesc, Péter Eötvös este compozitor, dirijor și pedagog.
Mama sa a fost pianistă și l-a încurajat să-și înceapă educația muzicală devreme, urmând să studieze la Academia de Muzică Franz Liszt din Budapesta și a fost inspirată în special de opera lui Béla Bartók.
La doar 16 ani, Eötvös a fost invitat să compună la pian și orgă partituri de film și compoziții de teatru.
De asemenea, a devenit interesat de jazzul american și muzica electronică, ceea ce l-a determinat să părăsească Academia, mai tradițională, și să se îndrepte spre Köln, Germania, așa cum au făcut-o înaintea lui compozitori precum Kurtág și Ligeti.
De atunci, Eötvös a dirijat la Paris și la BBC și a scris multe lucrări de succes, inclusiv „Lady Sarashina” și „Love and Other Demons”.
El continuă să compună, să dirijeze și să predea.
