Pentru că azi e Ziua Cititului împreună, ce sugestie mai bună decât cartea și filmul „The Reader”?
„Straturile tectonice ale vieții noastre se țin atât de strâns una peste alta, încât întotdeauna ne confruntăm cu evenimente anterioare care rămân treze în evenimentele ulterioare, nu ca materie care a fost complet formată și pusă deoparte, ci absolut prezentă și vie. Înteleg asta. Cu toate acestea, uneori mi-e greu să suport. ”
Bernhard Schlink, ”Cititorul ”-  „The Reader”
„Nimic nu contribuie mai mult la liniștirea minții decât un ţell stabil, un punct pe care sufletul să-l poată urmări cu ochiul sau intelectual.”

Mary Shelley (Mary Wollstonecraft Godwin, 30 august 1797 – 1 februarie 1851) a fost o scriitoare britanică, dramaturg, eseist, biograf și editor al operelor soțului ei, poetul romantic și filozoful Percy Bysshe Shelley.
A fost fiica lui William Godwin, care era preocupat de filozofia politică și a scriitoarei, filozoafei și feministei Mary Wollstonecraft. Mary Shelley este cel mai bine cunoscută pentru romanul Frankenstein (1818), fiind considerată drept precursoarea scrierilor știintifico-fantastice moderne.
*****
“Este probabil un adevăr general acela că, în istoria spiritualităţii, cele mai remarcabile progrese se produc la confluenţa a două curente de gândire. Acestea îşi pot avea originea în culturi, epoci sau tradiţii religioase diferite, dar în măsura în care între ele se stabileşte un contact, ne putem aştepta la transformări fascinante.”

Werner Karl Heisenberg (n. 5 decembrie 1901, Würzburg, Regatul Bavariei, Imperiul German – d. 1 februarie 1976, München, Bavaria, RFG) a fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932 și unul dintre fondatorii fizicii cuantice. Heisenberg s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară al Germaniei Naziste.
„Vigoarea omului, a speciei umane, constă în capacitatea de a crea mituri, noi mituri.”
Nicolae Breban (n. 1 februarie 1934, Baia Mare) este un scriitor, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură român contemporan. Din 14 ianuarie 2009 este membru titular al Academiei Române.
Recomandare: „Viața mea” (memorialistică): „Viaţa mea este o carte de o mare densitate epică, evocînd şi totodată analizînd evenimente-cheie din existenţa marelui romancier. Prezenta autobiografie este organizată tematic, criteriul cronologic nefiind încăpător: copi-lăria, adolescenţa, descoperirea primelor pulsiuni creative, prietenia, viaţa literară, cariera, aventura politică, femeia, exilul, tatăl fac materia unor capitole separate. Totul este însă subjugat de exorbitanta voinţă de a crea – care dă coerenţă şi sens existenţei lui Nicolae Breban….”
NĂSCUT ÎN 1 FEBRUARIE … 🥀
„Când aveți dubii, faceți un western.” (John Ford)
Născut într-o familie de imigranți irlandezi din Mâine, John Feeney (1 februarie 1894 – 31 august 1973), cunoscut profesional ca John Ford, a fost un regizor de film și ofițer de marină american. A fost renumit atât pentru westernuri precum Diligența (1939), Căutătorii (1956) și Omul care l-a împușcat pe Liberty Valance (1962), precum și pentru adaptări ale romanelor americane clasice din secolul al XX-lea, cum ar fi Fructele mâniei (1940).
Ford a folosit frecvent filmările în locație și expunerile lungi, în care personajele sale erau încadrate într-un un teren natural vast, dur și accidentat.
A fost distins cu 6 premii Oscar. Într-o carieră de peste 50 de ani, Ford a regizat peste 140 de filme (deși majoritatea filmelor sale mute sunt acum pierdute) și este considerat unul dintre cei mai importanți și influenți cineaști ai generației sale.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT LA 1 FEBRUARIE … ⏳
La 1 februarie 1884 a apărut primul volum (de la A la Ant) al dicționarului Oxford English Dictionary.
Cele 20 de volume ale prezentului Oxford English Dictionary (OED) reprezintä principalul dicționar istoric al limbii engleze, publicat de Oxford University Press (OUP). Dicționarul urmărește dezvoltarea istorică a limbii engleze, oferind o resursă cuprinzătoare pentru academicieni și cercetători.
Prima versiune electronică a dicționarului a fost disponibilă în 1988. Versiunea online a apărut în 2000, iar cea de a treia ediție a dicționarului va apărea cel mai probabil doar în format electronic.
*****
IN MEMORIAM … 🕯️🥀
„Filmele mele sunt făcute fără scenariu sau indicații scrise de orice fel. Totul este injectat pe măsură ce acțiunea se desfășoară„. (Buster Keaton)
Actorul, regizorul, producătorul și scenaristul american Joseph Frank Keaton, cunoscut sub pseudonimul Buster Keaton, a murit din cauza cancerului pulmonar la 1 februarie 1966, la vârsta de 70 de ani, în Woodland Hills, California.
Celebru pentru filmele sale mute și pentru expresia sa stoică și imperturbabilă, a fost poreclit „Marele Chip de Piatră” fiind considerat „omul care n-a râs niciodată”.
*****
IN MEMORIAM … 🕯️🥀
„Întotdeauna mă interesează povestea din spatele poveştii.” (Maximilian Schell)
Maximilian Schell (8 decembrie 1930 – 1 februarie 2014) a fost un actor de film și scenă elvețian născut în Austria, care a scris, a regizat și a produs și unele dintre propriile sale filme. A câștigat Premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru filmul american Procesul de la Nürnberg (1961), al doilea său rol actoricesc la Hollywood.
Născut în Austria, părinții lui erau implicați în arte și a crescut înconjurat de actorie și literatură. În timp ce era copil, familia sa a fugit în Elveția în 1938, când Austria a fost anexată de Germania nazistă și s-au stabilit la Zurich.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Schell a început să joace sau să regizeze cu normă întreagă. A apărut în numeroase filme germane, adesea anti-război, înainte de a trece la Hollywood.
Schell a fost cel mai apreciat într-o serie de filme tematice din epoca nazistă, întrucât el putea vorbi atât engleza, cât și germana. Printre acestea s-au numărat două filme pentru care a primit nominalizări la Oscar: The Man in the Glass Booth (1975; cel mai bun actor), unde a interpretat un personaj cu două identități și Julia (1977; cel mai bun actor în rol secundar), unde ajută mișcarea de rezistență anti-nazistă.
*****
IN MEMORIAM… 🥀
„Primesc în mod constant scrisori din toată lumea, apeluri telefonice din America, Brazilia, Australia, de peste tot, mai ales de ziua mea. O familie? Am o familie internațională imensă. Asta e tot de ce am nevoie.” (Renata Tebaldi)
Renata Tebaldi (1 februarie 1922 – 19 decembrie 2004) a fost o soprană spinto italiană, populară în perioada postbelică, una dintre vedetele La Scala și ale Metropolitan Opera. Printre cei mai mari și mai îndrăgiți cântăreți de operă, s-a spus că ar fi posedat una dintre cele mai frumoase voci ale secolului al XX-lea, o voce care se concentra în primul rând pe rolurile realiste și naturaliste ale repertoriilor lirice și dramatice.
Dirijorul italian Arturo Toscanini a lăudat vocea lui Tebaldi ca fiind „la voce d’angelo” („vocea unui înger”), în timp ce directorul muzical La Scala, Riccardo Muti, a caracterizat-o ca „unul dintre cei mai mari interpreți, una dintre cele mai extraordinare voci din domeniul operei.”
*****
„Cântecele şi râsul sunt florile iubirii.” (Giacomo Puccini)
Click aici pentru a afla mai multe despre creatorul de geniu.
La 1 februarie 1896 a avut loc premiera operei Boema la Teatrul Reggio, Torino, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini (28 ani), aflat la începutul carierei sale.
Boema (titlul original: în italiană La bohème) este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul Scene din viața de boem (Scènes de la vie de bohème) de Henri Murger (1822–1861).