„Pune-mă ca o pecete pe inima ta”
Ziua Aprecierii Soției (Wife Appreciation Day), celebrată în lume în a treia duminică din septembrie, este un prilej oferit soților ca să demonstreze cât de mult își iubesc și își apreciază soția. A fost inclusă în Calendarul evenimentelor anuale Chase, iar de când a fost stabilit pentru prima oară și a devenit extrem de popular până în zilele noastre.
Probabil că aceia care s-au gândit la o zi specială dedicată soțiilor au avut în minte rolul esențial pe care aceasta îl are în familie și sarcinile complexe pe care ea le îndeplinește necondiționat și fără limită de timp. În viața unei femei, cu siguranță această ipostază e cea mai frumoasă dar și cea mai dificilă, pentru că implică responsabilitate, asumare și sacrificiu.
Soția, această făptură cu o mie de inimi
Femeia devine, dintr-o dată, o ființă hiperbolizată, cu mii de brațe și de inimi, descoperindu-și forțe pe care poate nici nu și le bănuia, căci nu e ușor să fii în același timp femeie-soție, femeie-mamă, femeie-sprijin, femeie-confident, femeie care să poată înlocui figura maternă – atât de importantă în structura bărbaților, femeie-bună-la-toate, femeie-vindecătoare, iar lista poate continua la nesfârșit.
Ceea ce e însă de apreciat este că, în același timp, femeia-cămin trebuie să rămână femeia-femeie, capabilă să strălucească la brațul soțului ei, fără a lăsa câtuși de puțin să transpară din oboseala acumulată în timp…
Ce frumos spune Biblia:
„Cel care-şi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi are grijă de el, aşa cum face şi Christos pentru Biserică.”
Ce frumos îndemn de Ziua Aprecierii Soției:
„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești, în tot timpul vieții tale deșarte pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în aceasta vreme trecătoare; căci aceasta îți este partea în viață în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.” (Ecleziastul 9:9)
Cum pot exprima cuvinte simple atât de multă emoție:
„Pune-mă ca o pecete pe inima ta şi asemenea unui semn pe braţul tău!
Fiindcă dragostea este puternică precum moartea, iar ardoarea ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor
Flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare!
Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare să o înece!”
Dacă un om ar dărui toate bogăţiile din casa lui pentru iubire, ar fi doar profund dispreţuit!” (Cântarea Cântărilor 8:6-7)
Ce-ar fi de făcut astăzi, în mod special? Poate că ne-ar prinde bine un moment de reflecție, în care, pe firul unei zile, să ne gândim la emoțiile, gesturile, lucrurile pe care le face o soție. Să luăm fiecare scenă în parte și să fim recunoscători pentru lumina pe care femeia o aduce într-o căsnicie și pentru felul în care știe să o împrăștie, fără a precupeți niciun efort. Să o apreciem pentru bunătatea, altruismul, curajul, măiestria cu care face din fiecare zi un adevărat spectacol al frumuseții vieții.
Da, bărbații ar putea să se gândească la o surpriză, un buchet de flori, o mică bijuterie, un parfum sau o carte, o petrecere-surpriză sau o invitație la teatru. Sau să devină, pentru o zi, soție. Ori, pur și simplu, să i se acorde un moment de atenție, care poate fi atât de prețios pentru ea. Dar poate că un cadou cu adevărat prețios ar fi promisiunea intimă că lucrurile care dor vor fi evitate și că am deprins împreună respectul reciproc, acel „la bine și la rău” care nu e o simplă lozincă.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Recomandare de film: ”What dreams may come” (”Iubire nesfârșită”)
Iar dacă vă interesează subiectul, iată și câteva recomandări de carte:
„What Dreams May Come” de Richard Matheson – Acesta este romanul pe care se bazează filmul. Matheson explorează în profunzime teme precum moartea, viața de apoi și iubirea veșnică.
„The Afterlife is Real” de Theresa Cheung – Această carte examinează dovezi și relatări despre experiențe de aproape-moarte și exploră ideea că există un loc după moarte.
„The Death of Ivan Ilyich” de Lev Tolstoi – Această nuvelă clasică explorează frica de moarte și regretele pe care le avem în fața acesteia.
„Proof of Heaven: A Neurosurgeon’s Journey into the Afterlife” de Eben Alexander – Cartea relatează experiența personală a autorului, care a fost neurochirurg și a avut o experiență de moarte clinică, moment care l-a făcut să reflecteze profund asupra naturii realității și a vieții de apoi.
„The Five People You Meet in Heaven” de Mitch Albom – Romanul explorează viața de apoi și modul în care interacționăm cu cei pe care i-am cunoscut în timpul vieții.
„The Tibetan Book of Living and Dying” de Sogyal Rinpoche – Această carte este o introducere la învățăturile budiste despre moarte și reîncarnare, oferind perspective profunde asupra ciclului vieții.
„Life After Life: The Investigation of a Phenomenon – Survival of Bodily Death” de Raymond A. Moody Jr. – Acesta este un studiu semnificativ asupra experiențelor near-death (moarte clinică) și a posibilelor implicații asupra existenței ulterioare.
Când iubești cu adevărat, Paradisul poate fi recuperat – „What Dreams May Come”
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.