Scrisoare către Ovidiu, poetul latin

IUBITE OVIDIU,

Am văzut oameni exilați pentru crime, pentru idei, pentru fapte reprobabile, dar n-am văzut până la tine un om exilat pentru dragoste. Te-au apăsat prea mult legile lui August care ți-au controlat excesiv viața ta morală.

De aceea te-au exilat la Tomis, în cetatea mercantilă greacă de la malul Pontului. La 52 de ani ți-ai lăsat țara atât de iubită căreia îi lauzi izvoarele reci, aerul tare, viile care dau băutura lui Bachus și câmpiile înverzite, averea rurală a tatălui și ai venit aici unde iernile și gerul te-au sălbăticit, luând cu tine doar amintirile unei vieți fericite. Avea dreptate taică-tău când îți spunea că poezia este o meserie nelucrativă și îți dădea ca exemplu pe Homer care zicea că n-a lăsat nicio avere după el.

La 18 ani ai vizitat Orientul, apoi Sicilia, Athena, Alexandria, ai călătorit pe Nil, ai văzut piramidele și mormintele faraonilor și te-ai întors în țară cu o enormă bogăție sufletească.

La Roma te-a fermecat o femeie, totam cantata per urbem- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. Te-ai căsătorit de vreo trei ori, ai avut și o fiică, pe nume Perilla, care sub supravegherea ta cultiva tot muzele. Scriai versuri în grădina ta, răspândită între Via Clodia și Via Flaminia, întinsă pe niște coline pline cu spini, pe un lectulus încărcat cu perne ca un împărat al muzelor.

”Ars amatoria” și ”Ars amandi” sunt un fel de istorie spirituală a dragostei unui păgân care a văzut în femeie un animal grațios. Tu dai lecții cum să alegi și să cucerești o femeie, cum să păstrezi iubirea și cum să se poarte femeia cu iubitul. Ești un expert al psihologiei feminine și un rafinat în estetica corporală și vestimentară.

Femeile trebuie duse la plimbare, la teatru și la circ, discuțiile cu ele trebuie să fie elegante, cu cuvinte alese, să lași sfiala rustică la o parte, să te destăinui, să-i admiri fața și picioarele.

Spui că amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture însușirile psihice. ”Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde și ea, plângi când plânge și ea! Încălzește-i la sâni mâinile înghețate! Nu reproșa iubitei defectele. Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-a născut.”

Tu dai sfaturi și femeilor. Zici că cine refuză pe un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. Șarpele își schimbă pielea, cerbul își înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi! Femeia să fie elegantă, să uzeze de toate mijloacele ei pentru a atrage un bărbat. ”Femeia cu cap prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oaceșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează.”

Roma pe timpul tău devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augustiana și templul de marmoră al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise mărețul Panteon, termele lui Agrippa, porticul Octaviei și frumosul teatru al lui Marcellus. Tu frecventai adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, localurile de noapte, reuniunile mondene, citind adesea din poezia ta erotică.

August, acest mare împărat care cerea reînvierea vechilor virtuți republicane, descopere tocmai în familia lui desfrâul la fiica lui Iulia care, căsătorită de câteva ori, nu purtă credință soților și se dădu la o viață libertină la care participai și tu. Imediat împăratul decretă ”Ars amatoria” operă corupătoare, pe Iulia o exilă într-o locație secretă și pe tine te trimise însoțit de câțiva sclavi, renegat la Tomis, unde știrile de cruzime din partea geților deveniseră sperietoare pentru romani.

De acum încolo încep lamentările tale; îți repugnă barbaria localnicilor, clima insuportabilă,vara, cu călduri înăbușitoare, și cu ierni geroase unde Crivățul bate sălbatic malurie mării, săpând adevărate figurine din țurțuri de gheață. Acum începi să scrii în grai get și, prin ”Tristele” tale ai încercat să-i moi mila unui tiran.

Dar ai murit în acest pământ cucerit de Traian cu spada și de tine cu Lira. Templele de atunci s-au năruit, dar stihurile tale au fost redate veșniciei: