Opțiuni pentru alt fel de  începuturi ? Se spune că e de bun augur să-ți potrivești năzuințele cu orice moment ce-ți deschide noi orizonturi. Așa se face că, în 1998, cineastul Vincent Ward a prelucrat un celebru vers („A fi sau a nu fi”) din Hamlet, a narat o aventură spirituală și-a livrat publicului o puternică poveste de dragoste: What Dreams May Come. Bunăoară, un titlu cu rezonanțe mistice, într-o peliculă creată înainte de 2001 (noul mileniu), menține trează atenția celor încă atenți la miracolele din jur.

La un astfel de proiect, o adaptare liberă după romanul omonim semnat de Richard Matheson, nimic nu era mai potrivit decât distribuirea lui Robin Williams în rolul principal, secondat de Cuba Gooding, Jr. și de charismatica Annabella Sciorra. Așadar, What Dreams May Come este un film despre… «viața de apoi». Multe filme au oferit reprezentări ale Raiului și ale Iadului, dar puține cu atât de multă convingere și creativitate ca What Dreams May Come. Intriga, care se concentrează pe sacrificiile făcute de un om pentru dragostea adevărată, nu este nici complicată, nici originală, dar, susținută de incredibilul simț vizual al regizorului, devine  ea însăși o bijuterie cinematografică.  După un tragic accident, Chris Nielsen (Robin Williams) este condus de către Albert (Cuba Gooding Jr.) printr-un ținut aparte: „Summerland”. Surpriza filmului este că nu este chiar un urlet abisal din zona New Age, așa cum ne-am aștepta.

Robin Williams în rolul lui Christopher „Chris” Nielsen Via Pinterest

În timp ce se afla în vacanță în Elveția, Dr. Christopher /„Chris” Nielsen (Robin Williams) se întâlnește întâmplător cu artista Annie Collins (Annabella Sciorra). Atracția dintre cei doi are loc de-ndată, conexiunea fiind evidentă de la primele întâlniri ale privirilor. Avcm să vedem că, de fapt, cei doi chiar erau «suflete-pereche». Urmează o frumoasă perioadă roz: se căsătoresc, au doi copii reușiți Ian (Josh Paddock) și Marie (Jessica Brooks Grant). Fatalitatea apare și spulberă visurile de fericire: cei doi copii se prăpădesc într-un teribil accident de mașină. Chris pierde violent în încercarea de a salva viața altcuiva. Annie are o cădere, lucrurile se deteriorează și pericolul unui divorț plutește în căminul odinioară fericit. Cu toate acestea, chiar la data/ziua în care cei doi soți renunțaseră la despărțire, Chris devine victimă a unui accident. Îl revedem , apoi, confuz din pricina faptului că eroul nu se desprinsese de Pământ. Toate încercările de a interacționa cu soția sa, aflată în pragul disperării, eșuează. Hotărât să meargă mai departe, Chris se trezește în „Astral”. În acest Rai, Chris se întâlnește cu un «ghid-înger», Albert (Cuba Gooding Jr.), care strălucește ca un jeleu colorat și îl ajută să își regăsească copiii.

Robin Williams & Cuba Gooding, Jr/Albert Lewis – Via Pinterest

Între timp, pe Pământ, Annie nu este capabilă să facă față pierderii soțului ei și se sinucide. Inițial, Chris credea că ea a scăpat de suferință, dar când află că sinucigașilor li se rezervă doar un lor în Iad, devine furios. Pentru toate bucuriile Cerului, Chris rămâne chinuit de familia pierdută, și, într-adevăr, întreaga imagine este bântuită de pierdere. Viziunea cineastului asupra sinuciderii este una ce rimează cu imaginea boschiană a Iadului. În pofida insistențelor lui Albert de a renunța, Chris își propune să o salveze pe Annie din „Lumea Umbrelor”. Totuși, Albert este de acord să-i găsească lui Chris o „călăuză” (care ia forma lui Sigmund Freud), pentru a-l ajuta să găsească sufletul lui Annie. Ca o fantomă, i se oferă un turism voaierist al propriei sale treziri și înmormântări, apoi aterizează în interiorul unui peisaj psihedelic, un fel de Shangri-La, conceput à la Cezanne.

Robin Williams în rolul lui Christopher „Chris” Nielsen Via Pinterest

Experiențele devin cutremurătoare,  fiindcă își va regăsi fiica, Marie (acum întrupată de asiatica cu ecusonul „Leona”); cei doi au parte de o întâlnire emoționantă. Călătorind spre Iad, Chris se trezește reamintindu-și de fiul său. Amintindu-și de faptul că el l-a numit ca fiind «Omul cu care ar vrea să înfrunte Iadul», Chris realizează că Albert este Ian: băiatul îi explică faptul că el a ales să apară ca Albert pentru că acesta din urmă era singura persoană pe care Chris ar asculta-o vreodată. După ce traversează un câmp plin cu sufletele celor blestemați/Purgatoriu, dau peste o replică (infernală) a casei lui și a lui Annie. Bine instruit de Călăuză, Chris e pregătit să regăsească persoanele odinioară dragi lui sub altă înfățișare și, de asemenea, știe că orice întârziere ar putea să îl coste mult: să rămână și el în Iad. Tulburătoarea întâlnire, aflată sub atâtea greutăți și amenințări, nu îl împiedică pe Chris să opteze pentru a rămâne definitiv alături de Annie, fie și în acel spațiu. Sacrificiile făcute de ambii soți sunt răsplătite, iar Chris se trezește cu Annie în Rai. Chris și Annie se întâlnesc și cu copiii lor (aparițiile lor de pe Pământ) și – în timp ce cei patru sunt fericiți să se vadă din nou – Chris Nielsen dorește să aibă parte de o «renaștere». În acest mod, el și Annie să poată experimenta singurul lucru pe care nu vor putea să-l reproducă în „Astral”: viața. Pelicula se încheie cu Chris și Annie întâlnindu-se din nou (fiind copii mici).

Robin Williams/Dr. Christopher „Chris” Nielsen & Annabella Sciorra/Annie Collins-Nielsen – Via Pinterest

Decepția unui scenariu lipsit de originalitate e compensată de bogăția vizuală (efectele vizuale, decorurile mirifice/unele personaje evoluează în tablouri, animațiile născocite de computer) și de interpretarea actoricească. Regizorul neozeelandez, Vincent Ward, a încercat o meditație despre iubire și transfigurare, optând pentru panta fericită.

Imbatabilii actori Robin Williams și Annabella Sciorra ne conving, pe ecran, că există cu adevărat «suflete-pereche», hotărâte să meargă împreună și „la bine și la rău”. Când cei doi artiști se privesc (unul către celălalt) e ușor de crezut că vor fi fericiți să îmbătrânească împreună. Alături de acest duo actoricesc, de veritabili Orfeu și Euridice moderni, spectatorul poate uita, lesne, că e blocat într-un basm ce  durează două ore (113 minute). I se poate reproșa sentimentalismul, deși Cerul din această peliculă aduce a copertă de album de rock progresiv decât vreo lucrare barocă; sinceritatea și naturalețea salvează totul.

Robin Williams avea această calitate rară: să pară «acasă» în orice univers imaginar; să ne reamintim doar Popeye,  The Adventures of Baron Munchausen, Toys, Jumanji sau apariția sa din Aladdin. Realitatea/fizicul său transformă în plauzibil orice imagine fantastică din preajma sa. De asemenea, tot spre emoția vie ne conduce și partenera sa de joc, Annabella Sciorra, care întrupează un personaj pe cât de nefericit, pe atât de atașant. Din disperare, comite un mare păcat, iubirea o salvează. Interpretarea plină de naturalețe evită pericolele de sub tema cu iz religios. Acel arhicunoscut: „You must never give up!/Nu trebui să renunți!” ne sfredelește mintea și nu ne lasă insensibili în fața unei iubiri care trece peste orice barieră.

Regia: Vincent Ward

Scenariul: Ronald Bass după romanul omonim semnat de Richard Matheson

Imaginea: Eduoardo Serra

Montajul: David Brenner

Muzica: Michael Kamen

Durata: 113 min.