Zig Ziglar, al cărui nume real era Hilary Hinton Ziglar, a fost unul dintre cei mai influenți vorbitori motivaționali și autori ai secolului 20. Viața și cariera sa au influențat și inspirat milioane de oameni din întreaga lume, iar renumele pe care și l-a păstrat de atunci reprezintă dovada vie că vorbele pot schimba destine. Vorbele înțelepte, izvorâte din experiență.
Biografie
Născut la 6 noiembrie 1926 în Coffee County, Alabama, Ziglar a crescut în Yazoo City, Mississippi, după ce tatăl său a decedat atunci când el avea doar 5 ani. Tatăl său, John Silas Ziglar, și mama, Lila Wescott Ziglar, au avut grija de o familie numeroasă într-o perioadă economică dificilă. Acest eveniment tragic, precum și greutățile marii depresiuni, au modelat viziunea și etica sa de muncă pe tot parcursul vieții. Fiind copil în timpul Marii Crize, Ziglar a văzut și a experimentat direct efectele sărăciei și dificultăților economice. Această experiență l-a învățat valoarea muncii asidue și a perseverenței. Deși a avut un început dificil în viață, aceste experiențe au modelat perspectiva lui Ziglar asupra vieții, determinându-l să aprecieze semnificația muncii, valoarea atitudinii pozitive și importanța familiei.
După ce a servit în Marina SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ziglar a început o carieră în vânzări. A devenit rapid un vânzător de succes, aplicând tehnicile pe care ulterior le-a predat și altora. După ce a terminat serviciul militar, a participat la Universitatea din Carolina de Sud. După universitate, a intrat în domeniul vânzărilor și a început să își formeze aptitudinile și perspectivele care l-au făcut ulterior faimos.
În anii 1970, și-a îndreptat atenția spre a vorbi în public și a început să organizeze seminarii de instruire și dezvoltare personală. Cu un stil unic, plin de umor și povești personale, el a avut capacitatea de a conecta cu audiența și a inspira schimbări pozitive în viețile oamenilor. Ziglar s-a căsătorit cu Jean Abernathy în 1946, și împreună au avut patru copii: Suzan, Tom, Cindy și Julie. Familia a avut un rol esențial în viața sa și adesea a folosit anecdote și experiențe personale din familia sa în discursurile și cărțile sale.
Opera
De-a lungul carierei sale, Ziglar a scris peste 30 de cărți. „See You at the Top”, publicată inițial în 1975, rămâne una dintre cele mai influente cărți din domeniul motivației și dezvoltării personale, alături de „Zig Ziglar’s Secrets of Closing the Sale” și „Born to Win”. Unul dintre principiile fundamentale ale lui Ziglar a fost ideea că „Poți obține tot ce-ți dorești în viață, dacă ajuți suficient de mulți alți oameni să obțină ceea ce își doresc”. El a pus un accent puternic pe integritate, valoare și importanța stabilirii și atingerii obiectivelor. Succesul său rezistă prin activitatea Ziglar Training Systems, un sistem de instruire care oferă programe de instruire pe diverse subiecte, inclusiv vânzări, leadership și dezvoltare personală. Organizația continuă să funcționeze și astăzi, oferind resurse și training la nivel global.
Lecții de viață
Mai bine să învățăm din cărți (lectură de oricare), decât să ne trântească viața atunci când ne gândim mai puțin la asta. Prin urmare, oricât vi s-ar părea de comune aceste sfaturi, poate ar fi bine să le mai acordați ”puțintică” atenție.
Atitudinea contează
„Atitudinea ta, nu aptitudinea ta, va determina altitudinea ta.” Un frumos joc de cuvinte prin care trebuie să înțelegem că atitudinea cu care abordezi viața îți va influența succesul mai mult decât orice altceva. Cam aceeași teorie ați regăsit-o și în ”Secretul” (click aici pentru varianta AUDIO), celebra carte scrisă de Rhonda Byrne, care folosește teoria atracției pentru a convinge că ”atragi ceea ce răspândești”.
Ajută pentru a fi ajutat
„Poți obține tot ce-ți dorești în viață, dacă ajuți suficient de mulți alți oameni să obțină ceea ce își doresc.” Pentru Ziglar, succesul venea din ajutorul dat celorlalți, pentru că asigura o energie cheltuită în scopuri umanitare, recompensată de satisfacție sufletească – și, probabil, de recunoștința lor.
Setează-ți obiective
El a fost un mare avocat al stabilirii și urmăririi obiectivelor. El a spus: „Oamenii nu rătăcesc din cauză că au obiective și nu le ating; ei rătăcesc pentru că nu au obiective.” De aceea, e bine să începem fiecare zi cu un plan, pentru că fiecare bifă din dreptul unei acțiuni realizate e un plus de confort și de stimă de sine care proce fericire.
Învățarea continuă
„Dacă te oprești din învățare, te oprești din creștere.” Importanța dezvoltării continue, fie că este vorba de abilități, cunoaștere sau dezvoltare personală, e fundamentală în construcția personalității umane. ”Creșterea” este o sumă de acțiuni dinamice care presupun acumulare de cunoștințe și experiență. Socrate spunea, la sfârșitul vieții: ”Tot ceea ce știu este că nu știu nimic”, iar această revelație ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi.
Integritatea și onestitatea
„Cu integritate, nu ai de ce să-ți fie teamă, deoarece ai nimic de ascuns.” Pentru Ziglar, a fi sincer și integru era esențial pentru o viață de succes și de semnificație, iar cele două valori sunt esențiale pentru ființa noastră socială, pentru integrarea noastră în comunitate și pentru devenirea noastră. Adevărul e un cartof fierbinte, dar nu ar fi imposibil să ne obișnuim mai bine cu arsura decât cu insomniile din nopțile în care minciuna spusă cu bună știință devine coșmar.
Viața are scop: conștientizează-l!
Ziglar credea că fiecare persoană are un scop unic în viață și că, identificând și urmărind acel scop, omul poate trăi o viață de succes și împlinire. Unii oameni cred că nu există un scop obiectiv al vieții și că sensul este ceva ce fiecare individ își creează pentru sine. Această perspectivă încurajează auto-descoperirea și crearea unui sens personal, iar mulți argumentează că scopul vieții se rezumă la relațiile noastre cu alții: a iubi, a fi iubit, a ajuta și a crea legături cu ceilalți.
Recunoștința este esențială
El a subliniat importanța recunoștinței, spunând: „Exprimă recunoștința și aprecierea ta constant și vei avea mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător.” Un moment de reflecție, am putea spune chiar necesar, aveți în link-ul acesta (click!) despre a aștepta sau nu recunoștință. Pentru a deprinde în familie acest obicei, ar trebui să învățăm întâi ca părinți, apoi, la rândul nostru, răbdători la școala vieții (iată o platformă interesantă!) săpredăm mai departe lecția despre gratitudine.
Motivația necesită reînnoire
„Oamenii spun adesea că motivația nu durează. Ei bine, nici baia – de aceea o recomandăm zilnic.” De ținut minte atunci când ni se pare că drumul s-a înfundat și că orice speranță încetează să-și mai facă efectul.
Eșecul nu este final
Eșecul ca o oportunitate de învățare, nu ca un final, iată o idee pozitivă de care ne putem servi în momente de down emoțional. El a afirmat: „Eșecul nu este o persoană. Este un eveniment.”
Valoarea propriei persoane
„Dacă nu crezi că meriți să ai succes, atunci te vei sabota singur.” A crede în propria valoare și capacitatea de a avea succes a fost o temă centrală în mesajele sale. O poveste, ca exemplu.
Într-un orășel mic, aproape ascuns de marile aglomerații urbane, trăia o femeie pe nume Helene, care lucra într-un anticariat micuț și avea o pasiune pentru cărți vechi. Deși trăia o viață modestă, fiecare pagină pe care o întorcea îi deschidea o nouă lume, plină de aventuri și înțelepciune.
Într-o zi, în timp ce sorta o colecție de cărți vechi primite recent, Helene a găsit un jurnal mic, cu coperțile uzate de timp. Când l-a deschis, a descoperit scrisori scrise cu mână tremurândă, dar cu litere elegante. Scrisorile păreau să fie adresate cititorului, nu unei persoane anume.
Primul rând pe care l-a citit a fost: „Să nu uiți niciodată că ești un lucru prețios, indiferent de ceea ce spun ceilalți.” Intrigată, a continuat să citească și a descoperit că jurnalul aparținea unei femei pe nume Mary, care trăise cu peste un secol înainte.
Elena a scris despre provocările cu care s-a confruntat în viața sa, despre oamenii care au subestimat-o sau care i-au spus că nu valorează nimic. Cu toate acestea, în loc să se lase copleșită de critici, Elena a ales să-și vadă propria valoare dintr-o perspectivă diferită. Ea a înțeles că valoarea sa nu se măsoară în realizări externe sau în aprobarea altora, ci în ceea ce crede despre ea însăși.
O frază i-a rămas gravată în minte Helenei: „Nu sunt definită de părerea lumii, ci de ceea ce știu că sunt în adâncul inimii mele.”
După ce a terminat de citit jurnalul, ea s-a simțit inspirată. A realizat că, asemenea misterioasei Mary, ea a lăsat adesea opiniile și judecățile altora să-i afecteze percepția despre sine. Decizia Helenei de a se vedea printr-o lentilă a iubirii și acceptării de sine a motivat-o să facă la fel.