Despre iubire, obsesii și căutare de sine

Rar mi-a rămas o carte în minte atât de pregnant după ce am închis ultima pagină. E firesc să împărtășesc sentimentele pe care le-am experimentat de-a lungul întregii ”acțiuni” – mai degrabă aș spune ”călătorii inițiatice” pe care o oferă acest roman al lui Paulo Coelho.

Paulo Coelho a vorbit despre „Zahir” (publicat în 2005) ca fiind o explorare a libertății personale și a iubirii, însoțită de tema obsesiei și a căutării de sine. Într-un interviu acordat pentru HarperCollins, el a descris „Zahir” ca fiind „o persoană sau un obiect care are puterea de a ne ocupa întreaga gândire la un moment dat, până la punctul în care nu mai putem concentra pe nimic altceva.” Acest concept este unul central în roman, influențând comportamentul și deciziile personajului principal.

Aici puteți asculta ”Zahir”

Coelho explică adesea că scrie despre propriile experiențe și întrebări, folosind scrisul ca o formă de terapie personală și ca mijloc de a comunica cu cititorii săi. „Zahir”, în mod similar, tratează întrebări despre esența iubirii și despre modul în care relațiile ne formează viața. El a menționat în diverse interviuri că scrie despre lucrurile care îl pasionează și îl preocupă, iar „Zahir” reprezintă o incursiune în profundul psihicului uman, încercând să descifreze misterul dedicației și al pierderii în relații.

Paulo Coelho de Souza (pinterest.com)

În scrierile și interviurile sale, Coelho subliniază că scopul său nu este să ofere răspunsuri definitive, ci mai degrabă să provoace cititorii să reflecteze la propriile vieți și să-și găsească propriul drum spre împlinire și înțelepciune. Această abordare este evidentă și în „Zahir”, unde călătoria personajului principal servește ca o alegorie pentru căutarea universală a sensului și a împlinirii.

Cum a fost primit ”Zahir” de către critica literară?

La fel ca multe dintre lucrările sale, ”Zahir” a primit o gamă variată de recenzii, de la (binemeritate) laude la critici. Opiniile despre cartea sa reflectă adesea o diviziune între recenzenții care apreciază stilul său simplu, dar profund, și abilitatea de a aborda teme universale într-un mod accesibil, și cei care îl critică pentru un stil considerat de unii ca fiind prea didactic sau simplist.

De exemplu, unele recenzii pozitive subliniază impactul emoțional și înțelepciunea simplă care se regăsește în scrierile sale. Un recenzent de la „The Times” a comentat asupra cărților lui Coelho în general, spunând:

„Coelho’s writing is beautifully poetic but his message is what counts… he gives me hope and puts a smile on my face.” („Scrierea lui Coelho este frumos poetică, dar mesajul său este cel care contează… îmi dă speranță și îmi aduce un zâmbet pe față.”)

În contrast, alți critici literari au fost mai puțin favorabili, considerând că romanul nu atinge profunzimile literare pe care unii le-ar putea căuta în literatura contemporană. Un recenzent de la „The Guardian” a fost mai rezervat:

„As a reader, you feel as if you are being talked down to and, as a result, the experience is like being trapped in a self-help meeting.” („Ca cititor, ai senzația că ți se vorbește de sus și, ca rezultat, experiența este ca și cum ai fi prins într-o întâlnire de autoajutorare.”)

După cum se știe însă, Coelho a fost onorat cu diverse premii internaționale pentru contribuția sa generală la literatură, cum ar fi Crystal Award al Forumului Economic Mondial și Chevalier de l’Ordre National de la Légion d’Honneur din Franța. De asemenea, el a fost membru al Academiei Braziliene de Litere începând cu 2002. „Zahir”, în special, a fost un bestseller internațional și a consolidat faima lui Coelho ca unul dintre scriitorii de frunte în literatura spirituală și de inspirație personală.

Omul din spatele ”Alchimistului”

Fără spoilere, totuși puțină orientare în carte

„Zahir”, scris de Paulo Coelho, este o temerară încercare de explorare a temelor libertății personale, iubirii și obsesiei. În acest roman, Coelho își folosește propria experiență de viață pentru a investiga natura nevoii umane de a căuta un sens în viață și modul în care relațiile pot deveni o obsesie care ne consumă.

Personajul principal al romanului este un scriitor de succes, o reflectare ficționalizată a lui Coelho însuși (un alter ego), care trăiește în Paris și care se bucură de toate beneficiile care vin odată cu celebritatea: bani, faimă și un mariaj cu Esther, o corespondentă de război. Viața sa ia o întorsătură neașteptată atunci când Esther dispare fără urmă, ceea ce îl face pe erou să își reevalueze viața și să devină obsedat de găsirea ei.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, căutarea Estherei devine mai mult decât un simplu act fizic – se transformă într-o călătorie spirituală profundă. El se întâlnește cu diverse personaje care îl ajută să înțeleagă diferite aspecte ale vieții și ale naturii umane, inclusiv un vânzător de cărți de mâna a doua, o actriță care îl învață despre riscurile libertății și un om care a trăit pe străzi și care are propriile sale lecții de oferit.

„Zahir” este un cuvânt arab care înseamnă „vizibil”, „prezent” sau „incapabil de a fi ignorat” și reprezintă ideea că, odată ce ne concentrăm pe ceva, acesta poate deveni o obsesie. În cazul naratorului, Zahir-ul său este Esther și misterul dispariției sale.

Romanul examinează temele sacrificiului și dedicației, precum și întrebarea dacă este posibil să iubești cu adevărat liber, fără a deveni obsedat sau fără a pierde propria identitate. Este o poveste despre cum căutarea unei singure persoane poate deveni o căutare a sinelui și cum întâlnirea cu „altul” poate fi un vehicul pentru înțelegerea mai profundă a propriei persoane.

Stilul lui Coelho este poetic și plin de metafore, iar în „Zahir” el folosește acest stil pentru a invita cititorii să reflecteze asupra propriilor lor vieți și asupra lucrurilor sau persoanelor care ar putea deveni Zahir-ul lor. Romanul a fost bine primit de fanii lui Coelho și este considerat o continuare a temelor de auto-descoperire pe care le-a explorat în lucrările sale anterioare, cum ar fi „Alchimistul”.

Invitație la reflecție

„În dragoste, rămânem copii; evenimentele ne obligă să devenim adulți.”

„Oamenii nu își dau niciodată seama că, din când în când, au nevoie de o pauză completă pentru a se găsi pe ei înșiși.”

„Ori de câte ori evit ceva, fac exact ceea ce este necesar pentru ca acel ceva să devină realitate.”

„Toți oamenii din lume sunt capabili să știe totul despre ei înșiși. Dar ei nu sunt curajoși. Ei se tem că nu își vor plăcea propriul poveste.”

„Viața este un tren care așteaptă, iar noi călătorim cu speranța și bagajele noastre: speranțele noastre cu privire la ceea ce trenul ne va aduce, bagajele noastre compuse din amintirile pe care le colectăm.”

„Când cineva găsește ‘propria cale’, nu trebuie să se teamă. Trebuie să aibă suficient curaj să facă greșeli.”