Wallace Hume Carothers (27 aprilie1896, Burlington, SUA – d. 29 aprilie1937, Wilmington, SUA ) a fost un chimist american, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul polimerilor. Studiile sale au dus la fabricarea nylonului, prima fibră cu adevărat sintetică și au pus bazele descoperirii neoprenului.
Wallace Hume Carothers
Ideea fibrelor artificiale, în sensul creării lor de către om, a fost lansată încă din 1885, dar studiile lui Carothers au stat la baza producerii efective a acestora.
Wallace Hume Carothers s-a născut pe 27 Aprilie 1896 în Burlington, Iowa. În 1915, a intrat la Tarkio College, specializarea Chimie, și, la scurt timp după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1920, s-a înscris în Departamentul de Chimie al Universității din Illinois.
Între 1921-1922, Carothers a studiat chimia fizică și analitică la Universitatea din Dakota de Sud. În această perioadă a început să facă independent experimente și să rezolve probleme oarecum diferite de cele predate la cursuri. În 1924 și-a luat doctoratul și a rămas încă doi ani în Illinois pentru a preda chimia organică, apoi s-a mutat la Harvard.
După ce s-a descoperit, în secolul al XIX-lea, că, în urma unui proces de încălzire, cauciucul a produs hidrocarbură lichidă izoprenă, a devenit treptat evident că moleculele sale erau lanțuri lungi de unități de izopren; încercările de polimerizare a izoprenului totuși, au produs numai substanțe lipicioase, cauciuc, fără valoare comercială.
”Trăim în abundență și ne este tot mai greu să observăm că bogățiile pe care ni le oferă natura sunt limitate.”
Cea mai mare realizare a lui Carothers a fost lucrarea sa în domeniul policondensării, adică legătura perechilor de compuși, în loc de unități identice, cu eliminarea unor substanțe simple cum ar fi apa. A pregătit o serie de fibre de poliester, dar acestea păreau neproductive, în special datorită punctelor lor scăzute de topire.
Poliamida pe care Carothers a creat-o din acid adipic și hexametilendiamină a fost selectată în cele din urmă de specialiștii în textile ale Du Pont pentru dezvoltare și a devenit cunoscută ca Nylon-66, deoarece fiecare dintre moleculele constituente conține șase atomi de carbon.
ETIMOLOGIC, Cuvântul din română nailon / nylon este un împrumut din limba engleză: nylon. Circulă numeroase variante asupra originii cuvântului, cum este aceea care afirmă faptul că nylon provine de la NY (New York) și LON (London), sau aceea că provine de la inițialele prenumelor soțiilor inventatorilor.
O alta variantă – destul de plauzibilă – a etimologiei cuvântului explică concurenta acerba dintre americani si japonezi pentru crearea unui polimer ieftin, fin si suficient de tare. Atunci când firma Du Pont a inventat nylonul , cineva din echipa ar fi spus ; ” now you lose old nipons ” ( acum i-ați pierdut pe japonezii învechiți – în sensul de a-i depăși ), adica exact cele 5 initiale ale lexemului N Y L O N.
Explicația următoare, oferită de mai multe dicționare etimologice (între care cel al lui Dauzat) este demnă de luat în considerare: potrivit acestei explicații, este vorba de acronimul format de inițialele prenumelor soțiilor celor cinci chimiști de la DuPont de Nemours care au colaborat la inventarea textilei, și anume : Nancy, Yvonne, Louella, Olivia și Nina.
Nylonul folosit pentru prima dată la fabricarea periuțelor de dinți (1938), apoi la ciorapi de damă (1940). În momentul în care dresurile s-au pus în vânzare, s-au vândut aproape 4 milioane de perechi, astfel încât data de 15 mai a fost unanim recunoscută drept Nylon Day. În New York s-au vândut 72.000 de perechi în prima zi, stocul fiind epuizat în 4 zile. Femeile jubilau, desigur, la ideea că vor plăti jumătate de preț pentru articole de bună calitate și mai rezistente decât dresurile din mătase, pentru care alocau sume destul de mari. Revista „Fortune” sesiza o mică revoluție, de asemenea, în rândul femeilor, care se împărțiseră în două tabere, pro și contra nylon.
Un studiu făcut de Life Magazine asupra impactului apariției nylonului pe piață a relevat opțiunea unanimă pentru acest material.
Dar femeile americane nu se obișnuiseră încă cu nylonurile și diferența lor față de mătase și bumbac în momentul când războiul a izbucnit, iar nylonul a fost clasificat ca un material esențial. DuPont a încetat producția de nylon și a început să facă fire mai grele pentru parașute, frânghii, corturi, uniforme și așa mai departe. Zvonul că producția de dresuri va scădea a produs o isterie în masă: numai în Denver, femeile au cumpărat ciorapi de 125.000 de dolari în doar două zile.
Până în 1942, ciorapii din nailon erau fabricați în cantități extrem de mici și au rămas ca obiect de lux, greu de procurat, până în 1945. Atunci când militarii americani au sosit în Marea Britanie în 1944, ranițele lor au fost pline cu hanorace de nylon, furnizate de armata americană. Se spune că multe inimi de fete au fost câștigate cu o pereche de ciorapi de nylon, darul atât de râvnit.
În 1945, la doar o săptămână după sfârșitul războiului, în august 1945, DuPont a anunțat că se reia producția masivă de dresuri de nylon, cam la 36.000.000 perechi de ciorapi pe an, echivalentul a 11 perechi pentru fiecare femeie americană. „Nailon înainte de Crăciun!” a devenit motto-ul țării!
Actualmente, nylonul este folosit la fabricarea hainelor, a frânghiilor, a periilor, a corzilor de instrumente muzicale etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosit în loc de mătase la confecționarea parașutelor.
S-ar putea spune, și asta pe bună dreptate, că istoria dresurilor e o parte extrem de importantă a istoriei modei, în general, pentru că există un cod al dresurilor pe care nu toate femeile îl stăpânesc. De exemplu, se spunea odinioară, o doamnă nu se poartă niciodată fără ciorapi (dresuri), pentru că acestea erau considerate nu un accesoriu, ci o necesitate, fiind o condiție a eleganței.
Astăzi există sute, dacă nu cumva mii de modele care diferă în funcție de textură, grosime (DEN), design, culoare, iar arta asortării lor ar trebui să fie o lecție de viață pentru fiecare domnișoară care se respectă.
Indicativul DEN (etimologia deniers, din engleză) reprezintă măsurarea tehnică a grosimii firului din care a fost țesut un dres. Ca exemplu, la 1 DEN, înseamnă că 9000 de metri din firul ciorapului sunt echivalentul unui gram, ca masă. Mai exact, în funcție de DEN se precizează, practic, grosimea ciorapului, astfel încât cu cât e mai mică valoarea DEN-ului unor dresuri, cu atât ciorapii sunt mai transparenți, mai rezistenți sau mai slabi și delicați. (citiți mai mult aici)
O pereche de dresuri nepotrivite poate strica eleganța unei ținute, oricât de scumpe ar fi ea. Situațiile în care o femeie apare în public cu dresuri cărora li s-au dus firele sunt, poate, cele mai neplăcute, și, de aceea, ar fi de recomandat să avem întotdeauna la noi o pereche de rezervă, cu care să putem continua să rămânem la evenimentul respectiv.
Dar să ne întoarcem la subiectul nostru, la inventatorul nylonului: Carothers a fost ales la Academia Națională de Științe ale Statelor Unite ale Americii în 1936, dar n-a avut timp să se bucure de popularitatea pe care descoperirea lui a avut-o la nivel mondial.
Suferea de apariția periodică a depresiei, care a devenit din ce în ce mai gravă; în timpul uneia dintre aceste crize și-a pierdut viața, la 29 aprilie 1937.
Citiți și Dalí: Dumnezeu nu este decât un artist, ca și mine, de același autor.
