vinul ce-l bem împreună vechi
tratat despre adevăr.
mă deschei la cuvinte pântecul lor tatuat
într-o limbă de metronom crescut în șa
se aprinde se stinge
după cum mierea clatin pe buza ta timp al
suflecatelor aduceri aminte. mă las
târâtă-n flagrantul acesta cum
scapără solzii pe dedesubtul apei profir când
se face.
vinul ce-l bem împreună vechi tratat
despre adevăr.
foto sursa
***
în urma ta viața pare o plajă pierdută, smântână
linsă în grabă de limbile zdrențuite
ale luminii.
de unde privesc, unghiul pe care șoldul
ei îl face cu valul,
adăpostește o haită
de lacrimi… Citește și lupi de argint
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
