Viaţa are umor. Mai greu de descifrat.
Final.
De an, de gȃnd, de poveste – care-a fost și nu mai este.
Pentru unii, ceas de retrospective și introspecţii.
Pentru alţii, vremea petrecerilor gălăgioase, ȋn saloane strălucitoare. Eventual cu ‘familia’ de la ‘job’, că așa se zice acum.
Ne ciondănim un an ȋntreg, ne bȃrfim (hai să fim cinstiţi măcar acum), ba chiar ne punem beţe ȋn roate și la final suferim dacă NU suntem pe lista petrecăreţilor. Lasă, mai bine stau cu colega antipatică la aceeași masă, dar măcar sunt și eu. Să nu pună doar ea poze pe FB și să creadă lumea că nu am avut unde merge.
Ne plȃngem tot anul de salarii de mizerie, dar nu prea ne mai pică bine sărbătorile acasă. Ne-am blazat. De fapt, la ‘event-urile’ astea moderne, partea amuzantă este că nu știi niciodată dacă alături este un coleg/ o colegă oarecare a soţului/ soţiei. Viaţa are un umor mai greu de descifrat și ne mai așează și alături de cine nu ne așteptăm. Eh, nu e cazul să vă uitaţi deja circumspect la cel de alături, că și el se uită lȃngă cine stă. Și pe scaunul vecin poate fi amanta numărul doi, că numărul unu era cunoscută deja și bătea la ochi. Și domnii pot privi ȋn jur. Nu-i așa că devine amuzant?
Cred că Facebook este un ager observator al societăţii actuale, că prea e plin de sfaturi despre cum să fii femeia totală și definitivă a LUI. Invers, nu prea. Pȃnă și copiii au dezvoltat interes pentru relaţii de acest gen la vȃrste la care ar trebui să aibă alte interese.
Ne plȃngem că au dispărut virtuţile, dar rar mai găsești oameni care să nu se abată de la verticalitate. Declarăm ritoși că X ne-a rănit/ jignit/ ȋnșelat/ trădat, ca atare nu ne mai este prieten/ colaborator ȋncepȃnd de azi, dar depășim momentul cu prima ocazie, că așa e frumos, să lăsăm loc de bună ziua, nu? Criticăm ȋnsă copiii și adolescenţii că nu mai au un sistem corect de valori.
Nu am făcut o statistică, dar ȋndrăznesc să cred că cele mai multe citate motivaţionale de pe reţelele sociale se referă la prieteni și dragoste. Îndrăznim oare un exerciţiu de imaginaţie? La ce/ cine aţi renunţa pentru prietenul de suflet, omul acela care vă răspunde la telefon și ȋn toiul nopţii și cheamă un taxi pentru a vă fi alături cȃnd aveţi nevoie? Care s-ar oferi donator fără să stea pe gȃnduri. Pentru care prietenia nu este doar o vorbă.
Mai ȋncercăm ceva? Suntem ȋntr-un salon elegant ȋn care are loc petrecerea corporatistă sau pentru strȃngere de fonduri, cum e la modă acum. Amfitrionul vă roagă să vă depuneţi ceasul de aur, bijuteriile de valoare și telefonul scump ȋntr-o urnă. Vă vor fi ȋnapoiate la finalul petrecerii. Hmmm, dar cum v-aţi simti oare fără obiectele scumpe? Oare ar depune toţi sau unii ar prefera să le strecoare discret ȋn poșetă? În altă urnă sunteţi rugaţi să vă depuneţi respectul și prietenia.
Apoi, cele două urne vor fi cȃntărite printr-un procedeu magic. Oare care ar cȃntări mai mult?
E doar un joc stupid, aveţi dreptate. Cine s-ar despărţi de posesiuni atȃt de scumpe? La bijuterii mă refer, evident.
Mi-ar plăcea să pot ȋnchide ușa ȋn urma anului 2022 și să pășim ȋn 2023 fără zgura din suflete, fără axiomele ipocrite, neiubirea dintre noi și dualismul care par să se extindă precum pecinginea.
Mi-ar plăcea să ne zȃmbim sincer, să nu mai ștergem discret derapajele și să (re)ȋnvăţăm empatia.
