Vaya Con Dios – ”Je l’aime, Je l’aime”

Vaya Con Dios – Je l’aime, Je l’aime

Vioară să fii – și ai îmbrățișa strâns mâna și degetele care îți mângâie gâtul într-un glissando mlădios.

Strună de vioară să fii – și te-ai înfășura în jurul arcușului care te-apasă-ntr-un vibrato de simți că plesnești.

Femeie de ești – divulgi cel mai dogoritor incendiu din măruntaiele tale: Je l’aime Je l’aime!

Asta face Dani Klein, mărturisește. Și-apoi  … Vaya Con Dios!

Danielle Schoovaerts, așa o cheamă și e născută la 1 ianuarie 1953. Cunoscută profesional ca Dani Klein, este  cântăreața, compozitoarea, producătoarea belgiană, centrul și forța motrice a trupei Vaya Con Dios,  una din cele mai de succes formații belgiene din toate timpurile, cu vânzări de peste 7 milioane de albume și peste 3 milioane de single-uri (1986-1996; 2004-2014).

La începutul anului 2013, Vaya Con Dios își anunța retragerea din activitate printr-un megaturneu internațional – „Farewell Tour”, de a cărui prelungire am beneficiat și, în octombrie 2014 am văzut-o în concert la București.

Ce spun ”am vazut-o”, nu!, am sorbit-o cu tot ce-am avut, ca un aspirator meloman cu sacul fără fund.

Și-acum, mă întorc în timp

Anii ’88: Dani Klein, Dirk Schoufs și Willy Lambregt  lansează albumul de debut al trio-ului lor Gypsy-blues, cunoscut sub numele de Vaya Con Dios. Experții din industrie și chiar prietenii le-au spus că nu vor ajunge  nicăieri cu o sonoritate neîncadrabilă în vreun tipar existent sau deja digerat.

Și erau într-adevăr  delicios de eclectici: un amestec de relax și uitare îmbibată de blues, pop cu infuzie latino și soul punctat uneori ”gypsy style”. Mie îmi pare o rețetă de bombă cu efect sentimental maxim, garantat.

Chiar așa a fost. De la primul hit – Just a Friend of Mine, sexy și obrăznicuț, trupa a devenit un nume în Belgia. Doi ani mai târziu, odată cu lansarea celui de-al doilea album, Night Owls, faima internațională le aparținea.

Fanii, dedați deja la cocktail-ul surprinzător și înfometați de fâlfâiri sufletești, cereau hrană excentricei trupe belgiene. Hituri ca Hey, Nah Neh Nah sau What’s a Woman s-ar putea să-i bântuie și-acum.
Presiunile faimei sunt însă infame, iar trupa s-a despărțit; nu după mult timp Dirk a murit tragic iar Dani a trebuit să ia o decizie. Și a decis. Să continue cu  numele Vaya Con Dios ca artist solo: un tribut adus muzicienilor care au creat trupa, iar celor care doreau să o ajute să continue – un semn de loialitate.
A fost clar decizia corectă. Alte trei albume și două compilații au urmat și femeia asta elegantă și sexy, cu o voce senzuală scoasă parcă prin fisura unui violoncel îndrăgostit, a cucerit lumea. Versurile hiturilor Puerto Rico, Heading for a Fall, Don’t Break My Heart, Don’t Cry for Louie,   doar ca să amintesc câteva, sunt profunde, simțite până-n plăsele, un lament emoțional al relațiilor rupte și negărilor încăpățânate.

Ultimul album, dar nu și ultimul cuvânt

Comme on est venu … continuă tradiția. Nedezmințindu-se de dragostea ei față de marii compozitori în limba franceză, precum Jacques Brel, Georges Brassens și Barbara, Dani cântă dragostea ca pe tot ce culegi bun între naufragiu și durere. „I’m going back to my roots a little bit” – spune Dani, care a crescut ascultând cântăreți francezi la radio. Și concluzionează „It’s like I’m going back to my very first influences”.
Asta se leaga firesc pentru că în adolescență, dansând în cluburile de noapte din Bruxelles, s-a contaminat cu/de Otis Redding și Aretha Franklin și a devenit dependentă de muzica soul.

„Rhythm & Blues înseamnă voci calde și ritmuri zdrobitoare, unde, cu melos francez, versurile constituie ceea ce este cu adevărat important”, spune ea.

Tot acest eclectism avea nevoie de un producător puternic care s-a dovedit a fi propriul ei fiu, Simon Schoovaerts (aka DJ Le Saint); el a preluat controlul, lucrând îndeaproape cu muzicieni de top, precum William Lecomte, Salvatore La Rocca, Hans van Oosterhout, Red Gjeci, Tim De Jonghe, Francis Perez, Rony Verbiest și Bruno Castellucci, printre alții, pentru a insufla sunetul și atmosfera perfectă în proiectul final. Așa mamă, așa copil!

„Oamenii care au ascultat acest nou album spun că sună încă foarte mult Vaya Con Dios”, zâmbește Dani Klein, „ceea ce este destul de uimitor”.

Nu chiar. Se pot schimba multe, dar convingerea, vocea și pasiunea din Dani Klein, nu!

Citiți și despre Jacob Gade…

Luminița Giurgiu

Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.