În gând, ghioceii nu-s buni
Sunt buni dimineața
apăsați de mângâieri
când beau cafeaua
pe tâmpla ta.
Și-s umezi
sărutați la amiază
cu buze verzi, de primăvară,
acolo, în spatele urechii tale
unde înfloresc, ca nebunii.
Seara dispar, sinilii
în șoapte de abur
călătorite prin ierni
Și-i caut iar,
până dimineața.
*****
Așa mi-ai spus, în vis, și te-am crezut…
Citește și Te-iu-besc
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
