AMURGUL ANOTIMPULUI FRIVOL
Aștept amurgul anotimpului frivol
la umbra unei libelule „turquoise”,
tastez povești dintr-o întâmplare
a eului
și-mi pun galoși de gumilastic
într-o stigmatizare a iernii de coșmar,
totul rămâne imortalizat pe retina
din seara unui adio,
visez primăvara dintr-o baladă
a corului de copii de la școala cu esplanadă
la ora întâmplării din hârtie creponată
a fustelor muzei ca o statuie lubrică,
a ta este împărăția și slava
din veacul ce va urma
prin poemele născute la umbra
sânilor tăi,
femeie din visul „en rose”!
PARADIS PROVIZORIU
Pescuim speranțe la marginea abisului,
fantoma libertății ne dă târcoale
în seara de brumar vopsită în bleu,
câinii războiului contabilizează stări confuze
în așteptarea soldei dintr-un coșmar guvernamental,
femeia iubită croșetează promisiuni sterile
la umbra focului din imitația unui șemineu
negociind sfârcurile pe whatsapp,
nesimțirea stă la masă cu boierii prefabricați,
„no money, no love”, scrie pe business card,
bat clopotele în catedrala neamului
iar fabricile de colivă gem de prosperitate,
nu, nu se văd cocorii, ei s-au topit în zenituri,
se aud doar elicopterele morții
din visul recurent al poetului condamnat la surghiun
între coapsele unei idei desuete,
„urmează stația paradisul provizoriu,
coborâre pe partea dreaptă.”
Citiți și Poem pentru o duminică seara, de același autor.
