Unde e România mea?
Priveam, de departe, la caravana veselă și pestriță a zilei de 1 decembrie. Încercam să deslușesc, printre zorzoanele tricolore și lozincile patriotarde cu care s-a împopoțonat astăzi, unde e România mea.
Și nu o vedeam.
Îmi doream cu disperare să o găsesc. Să-i văd chipul. Zâmbetul ei bun și blând și să-i strig: te iubesc! Și să o îmbrățișez de ziua ei. Dar nu o zăream nicăieri. Mi-am zis, bine, poate că nu mă uit unde trebuie. Poate că nu aici trebuie să o caut. Cum, nu e în vacarmul acesta nebun al discursurilor cu mâna la inimă? Nu. Nu am văzut-o nicăieri pe aici.
Atunci unde e?
Unde e România mea?
Și-atunci mi-am dat seama. Gata. Știu unde să o caut.
România mea e acolo unde o doamnă învățătoare bate la poarta unor copii care nu au tabletă și internet. Le-a adus lecțiile. Îi întreabă ce mai fac, dacă sunt bine. Dacă au înțeles ultimul capitol și dacă mai au întrebări.
România mea e acolo unde sunt acei profesori care au învățat să folosească tot felul de platforme și device-uri pentru a fi aproape de elevii lor. Care au arătat că școala nu înseamnă doar băncile, tabla din sala de clasă și catalogul și că educația trebuie să meargă mai departe.
România mea e acolo unde sunt medicii care nu ajung cu zilele acasă. Încăpățânându-se să aibă grijă de bolnavii lor fără aparatură medicală modernă, în spitale supraaglomerate și fără nici cele mai elementare condiții. În stare să sară și în foc pentru pacienții lor.
România mea e acolo unde sunt sute, mii de femei care au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Acele femei care fac menaj în Spania sau Italia sau având grijă de bătrâni și care, la sfârșitul lunii, își trimit fiecare bănuț acasă pentru a-și ține copiii la școală. Copii pe care care îi văd crescând prin Skype.
România mea e acolo, într-o biserică mică de lemn. Acolo unde nu vei afla aur și fală, ci smerenie și cuvinte de alinare. Acolo unde înveți că mai important decât orice este să-ți iubești aproapele. Și să nu-l judeci.
Mi-am găsit România în mijlocul acelora care s-au oferit să facă voluntariat. Pentru copiii instituționalizați. Pentru un mediu mai curat. Pentru construcția unui spital. Printre oameni care au renunțat, poate, la joburi bine plătite pentru a face ceva pentru semenii lor mai puțin norocoși.
România mea e acolo unde oamenii visează. Iubesc. Au grijă unii de alții.
Acolo e România mea.