citesc pe nerăsuflate din palma vremii
mi-o întinde, uneori, pe ascuns
și-nfige o țepușă în harta cărnii, uite, aici ești tu
mă uit în jur și-ncep să calculez distanțe
sufletul pârâie și din el curg zerouri
niște zulufi atomici sărați
care-mi intră în ochi de câte ori
dau din cap că nu.
cum ustură.
foto tumblr.com