Te iubesc mai mult, vara, când toate
dimensiunile sunt maxime
și se-ating, pârguite,
lipsite –
în cea mai dulce gramatică,
de rușine și cratime.
Ne-nchipuit de turcoaz
sunt dimensiunile tale vara, când
infinitezimal și sărat
ne iubim printre virgule-acvatice
arse
ca un obraz de-alt obraz
mângâiat.
foto arhiva personală
Citește și Repetiție
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
