sunt zero grade, dar se simt minus șapte
diferența între a fi și-a simți n-a fost nicicând mai fremătătoare
ca acum când mă dă afară din casă verbul tău
a iubi
nu l-ai rostit niciodată atât de scrâșnit printre certificate
de naștere, căsătorie, splendoare și vieți deșirate.
după ce-am locuit în case cu pereți jupuiți de griji, linși
de incendii și arome portocalii, împiedicate
și puse-n bandaje însângerate cu lacăte, m-am trezit
în stradă, printre animale sălbatice libere și troleibuze
cu mai multe capete.
mi-am azvârlit și ultima cămașă și zăpada ce mă-nvelea
ca un giulgiu nesuferit, nechemat și răscolitor
e masa întinsă
mi-e bine și polonicu-l cufund în zeama
îngerilor lipsiți de rușine.
foto tumblr.com
Citește și îndurare
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
