Suferința pură se referă la minunatele emoții firești care se nasc din experiențele pe care le trăim. Este motivul pentru care ne place să ascultăm cântece triste și să ne uităm la filme de groază. În asemenea situații, ceea ce simțim este natural și reflectă evenimentele din viața noastră.

Suferința impură este exact opusul acesteia. Este suferința creată de gândurile, alegerile și acțiunile noastre. Ți s-a întâmplat ca un prieten sau cineva drag să-ți spună că trebuie să stați de vorbă despre ceva? Înainte de discuție, probabil că te-ai tot stresat întrebându-te dacă nu cumva ai făcut ceva rău ori s-a întâmplat ceva îngrozitor; dar în cele din urmă ai aflat că subiectul n-avea nicio legătură cu tine și poate chiar ai primit o veste bună. În acest caz, ți-ai creat propria suferință.

Există două blocaje mintale importante care ne împiedică să ne vindecăm. În primul rând, dăm vina pe alte persoane sau pe împrejurări. În al doilea rând, dăm vina pe noi înșine. Dacă nu reușim să obținem un nou loc de muncă, ne spunem: „Persoana care m-a intervievat e de vină. Mi-a pus întrebări grele în mod intenționat!”. Sau: „Sunt un idiot. N-o să-mi găsesc niciodată de lucru, fiindcă nu sunt bun de nimic”. Niciuna dintre aceste reacții nu încurajează vindecarea.

Dacă dai vina pe ceilalți pentru problemele tale sau te crezi iremediabil pierdut, nu poți schimba nimic. Acestea sunt tipare de gândire distorsionate și niciuna dintre opțiuni nu-ți permite să întorci situația în avantajul tău. Dar dacă privești suferința ca pe o problemă ce trebuie rezolvată, deznădejdea face loc speranței. În cazul în care vrem să preluăm controlul asupra situației, trebuie să determinăm dacă suferința este cauzată de noi înșine sau de împrejurările exterioare.

Acest lucru are un impact dramatic asupra modului cum reacționăm în situația respectivă. Să presupunem că ne-am analizat suferința și am constatat că este impură. Acest lucru ne ajută să înțelegem modul în care ne agravăm durerea. Odată ce știm asta, putem lua măsuri pentru a ne schimba comportamentul. Dacă am ajuns la concluzia că este o suferință pură, putem merge mai departe fără să luăm măsuri. Suferința pură este un rezultat firesc al sensibilității noastre, care constituie un aspect important al naturii umane. Când le permitem emoțiilor noastre să existe, alegem să ne manifestăm această sensibilitate.

În multe situații, răspunsul nu e clar. Suferința ta poate fi cauzată în proporție de 90% de împrejurări și în proporție de 10% de tine însuți sau invers, poate că faci din țânțar armăsar. De asemenea, e posibil să ajungi la o concluzie greșită: poate că e vina ta, dar nu crezi asta sau invers. În asemenea cazuri, poți să recunoști cu sinceritate că nu știi care este adevărata sursă a suferinței tale.

! Rămâi deschis și continuă explorarea. Uneori, adevărul va ieși la iveală cu timpul.