”Acum știu
Știu că n-am cum să știu niciodată
Nu pot fi știute
nici foșnetul și nici culoarea lucrurilor
E tot ceea ce știu!”
„Era omul cel mai sensibil pe care l-am cunoscut; ca un bebe, dorind să fie iubit, legănat, alintat – asta este imaginea pe care o păstrez despre el. Era idealul pe care-l caută orice femeie. Era bun şi generos. Gabin era bărbatul, omul unei vieţi. În acelaşi timp era teribil de încăpăţânat, o fiinţă extrem de posesivă şi geloasă.” – Marlene Dietrich despre iubirea vieții ei, Jean Gabin
Poemul Maintenant je sais a fost scris de Jean-Loup Dabadie și Philip Green, iar piesa a fost lansată pentru prima dată de Jean Gabin, în 1974.
Maintenant je sais
Jean-Loup Dabadie
foto tumblr.com
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.