Topită, Absența
(de curiozitate)
mai trece
din când în când
pe la mine prin suflet
Dă drumul la muzică
peste publicitate
sare, ah,
nici gând…
Se tolănește-n fotoliu, cuminte
așteaptă știrile de la
ora șapte
intitulate, până de curând,
neinspirat
și suculent
”Din (prea multă) dragoste”…
foto tumblr.com
Citește și Comentariu
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
