Prima parte – Oaspeții Afroditei – o găsiți aici

Au început o nouă viaţă.

Afrodita le ghicea toate dorinţele. Le-a creat o climă blândă, primăvăratecă. Adăstau într-o grădină cu flori exuberante, printre pomi cu roade neasemuite de gustoase.

,,Nu cumva în acest… Eden…, căci nu-mi vine în minte alt nume, nu cumva ai zămislit aici un pom din care…”

,,Să ştiţi că n-am trufia de a mă substitui A-toate-Creatorului. Cunosc, prin intermediul memoriei voastre, episoadele Genezei. Ştiu ce s-a întâmplat cu protopărinţii voştri…”

,,Aşadar, nu ne-ai adus aici ca avataruri ale lui Adam şi Evei”, s-a bucurat femeia.

,,Nicidecum, buna mea prietenă.”

,,Deci nu o să ne laşi să cădem în ispită.”

,,În nici un caz, prietene! Nu-i voi permite şarpelui – adică lui Cressus, fiul lui Ares – să ia legătura cu voi.”

,,Dar ce intenţii ai cu noi?”

,,Pe voi vă iubesc. Vom învăţa multe împreună. Cunoscându-vă, o să mă cunosc şi pe mine mai bine. Şi cred că şi voi o să învăţaţi câte ceva din convieţuirea noastră.”

 Pentru Afrodita, soţii Icardi sunt o mană cerească. Îi iubeşte, îi ocroteşte, îi răsfaţă, ba chiar îi şi întinereşte, din prinosul generozităţii ei.

În viaţa lor pământeană, Alfredo a fost botezat în ritul catolic. Cassiopeea avea ascendenţă sefardă. Nu erau credincioşi practicanţi, dar nici nu-L ignorau pe Cel-mai-presus-de-toate.

Se căsătoriseră doar la starea civilă, ca să evite orice animozitate în şi între familiile lor.

Dar copiii lor au fost botezaţi. Martorii lor de la cununia civilă, Aram – un renumit compozitor – şi Ela – o remarcabilă regizoare – au ţinut cu tot dinadinsul să fie naşii de botez ai copiilor – Esteban şi Giovanna.

Pe când Afrodita a fost naşa celor 7 copii din noua viaţă a soţilor Icardi. Fiindcă, după ce i-a răsfăţat în fel şi chip, mai apoi, discretă, i-a învăluit într-o dulce penumbră, ca pe unii ce primiseră cadou de nuntă o altă tinereţe. Iar ei au rodit din nou.

Afrodita le-a respectat părinţilor datoria şi plăcerea de a le alege numele: Amalia, Benedict, Castalia, Denisa, Ela-Faustina, George (căruia Afrodita îi va spune cândva, Adonis) şi Hannah.

Pe bună dreptate veţi spune că sunt 8 nume pentru 7 prunci. Aşa şi este. Căci Ela a primit numele naşei de demult – martora de cununie a soţilor Icardi şi naşa pruncilor… tereştri ai acestora –, cât şi pe cel al Faustinei, mama lui Alfredo.

Mai întâi, la plinirea vremii, Cassiopeea a dar naştere unor gemeni, fetiţă şi băieţel. Le-au spus Amalia – după bunica dinspre mamă – şi Benedict – după bunicul dinspre tată.

,,Aha, a exclamat Aflredo când i-a dezvăluit soţia că este însărcinată, aha! a repetat el, deci asta era: Afrodita ne-a rezervat rolul de colonişti.”

Cassiopeea a început să plângă: ,,Dacă-i aşa, urmaşii noştri vor fi incestuoşi!”

Afrodita s-a grăbit să-i liniştească. ,,O să conving, nu peste mult timp, să vină la sânul meu iubitor celălalt cuplu de pe navă”.

,,Mda… Numai că…”

,,Ştiu că nu vă simpatizaţi. Ştiu că ei sunt firi analitice, pragmatice. Nu vă faceţi griji, pe ei îi voi adăposti altundeva, dându-le iluzia că ascund comori mai presus de cele ale lui Cressus. Vor fi ocupaţi peste măsură, căci îi voi menţine într-un perpetuu suspans. Şi toate astea se vor petrece suficient de departe ca să nu vă stânjeniţi unii pe alţii, dar şi destul de aproape ca să se poată întâlni urmaşii voştri cu cei al lor, atunci când vor ajunge la maturitate.”

Aşa a şi fost. Iar descendenţii celor două cupluri au împânzit planeta, spre încântarea Afroditei.

Ca să nu se plictisească ori să nu se moleşească, le-a făcut parte de o sumedenie de provocări: munţi şi lacuri de explorat, sălbăticiuni de înfruntat ori de îmblânzit, furtuni şi cutremure de suportat, dar în limite rezonabile, ca să nu-i nimicească ori să-i streseze.

Şi le-a risipit cu totul iluzia îmbogăţirii materiale, şlefuindu-i în cele ale spiritului.

Ia spuneţi, cine pe cine a educat?…

Răstimp, soţii Icardi au devenit din nou bunici. Şi, în bună înţelegere cu Afrodita, şi ei, şi celălalt cuplu, s-au întors la navă. Au fost întâmpinaţi cu suspiciune, ca nişte înstrăinaţi ce erau. Şi competitori la împărţirea beneficiilor exploatării lui Cressus. Afrodita i-a îmblânzit, furnizându-le alte şi alte trufandale, binevenite după îndelunga dietă bazată exclusiv pe hrană conservată.

Venise vremea ca pământenii să revină în lumea lor, înainte ca bătrâneţea să-i înşface. Adunaseră suficiente informaţii despre cele două planete ale Sistemului X_IQ1024, şi, mai ales, mostre ale nepreţuitelor minereuri de pe Cressus. Aveau să fie primiţi ca nişte mesageri ai viitorului fabulos, credeau ei. Se înşelau amarnic. Nu şi soţii Icardi, asupra cărora Afrodita avea să vegheze necontenit.

Urmaşii pământenilor rămâneau în grija Afrodidei.

Erau atâtea de făcut.

Unii, dimpreună cu naşa lor, dedicându-se cunoaşterii de sine, adică a Universului.

Alţii vor exploata şi se vor pregăti să valorifice bogăţiile lui Cressus, făcând negoț cu ele în rețeaua… galactică. Aveau cu toţii perspective strălucite.

Înainte de plecare, Afrodita a ţinut să le ofere soţilor Icardi o amintire de neuitat: a imprimat pe cortexurile lor o sinteză polifonică, în care cele mai spectaculoase sau duioase secvenţe ale convieţuirii lor erau însoţite de o melodicitate mult dincolo de limitele spectrului perceptibil simţurilor omeneşti, în deplină armonie cu sonurile corului format din cei mai sensibili dintre copiii săi. Ai lor.

,,Ce le vom spune despre tine?”

,,Adevărul. Oricum, mostrele bogăţiilor de pe Cressus le vor inflama într-atât imaginaţia, încât orice altceva va fi de minoră importanţă.”

,,,Dar vor da iama pe Cressus! Va fi ca goana după aur de odinioară. Şi nu te vor cruţa nici pe tine. Vor recurge la orice mârşăvie ca să devii sclava lor şi să se folosească de inteligenţa şi de calităţile tale.”

,,Nu vă faceţi griji. Părintele Ceresc veghează. Şi m-a înzestrat cu forţe inimaginabile vouă.”

,,Nu-i cunoşti. Sunt de o ingeniozitate diabolică în materie de cucerirea şi jefuirea ţinuturilor pe care le anexează.”

,,Cândva, o legendă va spune că unii dintre urmaşii valurilor de colonişti pământeni – obsedaţi de bogăţiile lui Cressus –, au încercat să-i subjuge pe semenii lor, cei de la sânul Afroditei. Desigur, aceasta putea să-i nimicească de îndată. Însă a preferat să-i izoleze cu averile lor fabuloase cu tot şi să le provoace o … ‘boală femeiască’, astfel încât aceştia nu doar că n-au putut să rodească, mai mult chiar, nu mai erau atraşi de femeile lor, pe care, de altfel, au şi început să le maimuţărească, fandosindu-se şi fardându-se peste măsură, spre dispreţul şi mânia acestora. Şi lumea lor, roasă ca de lepră, s-a stins de la sine, în scurtă vreme.”

,,Însă până la extincţie, vor provoca suferinţe crunte semenilor, căci femeile lor se vor înrăi mai ceva ca nişte fiare.”

,,Dragul meu Icardi, nu degeaba mi-am luat numele de la antica zeiţă a frumuseţii şi a dragostei, care-i subjuga deopotrivă pe zei ca şi pe muritorii de rând. Tocmai ce v-am spus că am fost înzestrată cu puteri şi calităţi inimaginabile vouă, pământenilor.”

,,Adesea, ura şi lăcomia cauzează suferinţe care…”

,,Alfredo, te rog să încetezi! Eu am deplină încredere în Afrodita. Care, de altfel, ne-a promis că, odată întorşi în lumea natală, vom vedea mult mai limpede totul.”

,,Totul?”

,,Da.”

,,Bine. Ca de obicei, Cassiopeea m-a convins. Aş mai avea, însă…”

,,Icardi, degeaba tragi de timp. Camarazii voştri şi-au pierdut de mult răbdarea!”

,,Atunci…, rămâi cu bine!”

,,Te iubim, micuţo!”

,,Adio! Dar rămânem împreună, aşa cum v-am promis.”

De același autor citește și Lumina ochilor mei