lumina ochilor mei

Mihail Medrea

 

ştiu că veţi spune ce proastă a fost l-a iubit ca o nebună
de parcă fustangiul ăla era începutul şi sfârşitul
aici aţi nimerit-o
eu nu contam pentru mine el merita orice
m-am purtat de parcă i-aş fi fost sclavă de parcă ar fi avut
drept de viaţă şi de moarte asupra mea
era ca unul dintre acei eroi de epopee pe jumătate zeu
pe jumătate demon pe jumătate armăsar
degeaba râdeţi de mine că habar n-am de aritmetică
habar n-aveţi el chiar era un om şi jumătate
cum se spunea pe vremea bunicii
şi mai era şi cool şi trendy şi mişto şi super şi-n stare
de orice ne ştiam din liceu de pe vremea când imberb încă
le sucea minţile colegelor înnebunite după el
erau şi câteva profe îl reţineau la tot felul de cercuri şi
activităţi extraşcolare ba una dintre ele divorţată l-a momit
la ea acasă la meditaţii şi al naibii de bine
l-a mai meditat i-a predat ars amandi curs intensiv
în clasa a unşpea băiatul era tobă de kama sutra
trecuse deja pe cont propriu dădea el lecţii puştoaicelor
care zumzăiau în jurul lui ca muştele la miere
nici nu se uita la una ca mine timidă şi ochelaristă pistruiată
şi tocilara clasei ne-am reîntâlnit la facultate
voia să deprindă engleza şi germana să aibă mai multe şanse
când va pleca în occident a dispărut dintr-o dată
eram în anul trei nu l-am mai văzut şapte ani

a hoinărit numai el ştie pe unde
s-a întors în ianuarie nouăzeci cu nişte olandezi
a fost ghidul convoiului de tiruri i-a dus
direct în satul bunicilor săi că nu era hain la suflet
dorea să-şi dovedească recunoştinţa în vreun fel
bătrânii nu aveau ce face cu secănd hendurile
şi conservele expirate pe care le aduseseră ăia
de întoarcerea nepotului s-au bucurat
au tăiat viţelul cel gras nepotul lor mort a fost şi a înviat
pierdut a fost şi l-au regăsit
a fost o petrecere la cămin ca la o nuntă
m-am nimerit şi eu pe acolo eram profă de engleză
la şcoala din sat mi s-a părut o minune că m-a recunoscut
eram pe punctul de a mă căsători Georgică nu m-a iertat
nici până în ziua de azi că l-am lăsat cu ochii în soare
bietul de el părea o sperietoare de ciori pe lângă
semizeul meu tutelar pe care îl iubeam fără speranţă
încă din adolescenţă nu am şovăit măcar o clipită
l-am însoţit pe rătăcitor în scurtul
sejur prin Ardeal şi în Olanda înfiinţaseră acolo un oenge
era o adevărată mană cerească pentru unii am cărat în neştire
xeroxuri în România şi Bulgaria poşta olandeză
tocmai îşi reînnoise dotările copiatoarele vechi
ocupau câteva hale imense
a fost o afacere grasă pentru toţi cei implicaţi
pe lângă copiatoare s-au putut aduce şi fel de fel de
alte mărfuri pe atunci se vindeau în Balcani ca pâinea caldă
odată cu mineriadele a trecut valul de entuziasm
al occidentalilor nu şi interesul lor pentru o zonă
atât de ahtiată de mărfuri străine

el se simţea ca peştele în apă s-a reprofilat pe maşini
mergeam în coloană de cinci şase le plasam fratelui meu
la care aveam cartierul general eram un adevărat club
cu o componenţă foarte elastică
el era un tip prietenos îşi făcea repede relaţii pretutindeni
îi eram extrem de utilă nu puneam niciodată întrebări
îi eram extrem de utilă nu puneam niciodată întrebări
nu-mi băgam nasul în combinaţiile lui ascultam orbeşte de el
nu doar până la capătul lumii l-aş fi urmat
nici infernul nu m-ar fi speriat găsea el o soluţie să scăpăm
şi de-acolo veţi zice că am ceva deranjat la cutiuţă
nu aveţi dreptate aveţi perfectă dreptate
el era pentru mine şi alfa şi omega şi tot alfabetul
aici am greşit

pentru asta am plătit cu vârf şi îndesat
l-am iubit mai mult decât viaţa decât lumina ochilor
aşa ceva nu-i este îngăduit unui muritor
era prea de tot l-am pierdut când mi-era lumea mai dragă
tocmai ni se născuse al doilea copil ne frământam
cine să-i fie naşii până la urmă chiar Armand
şi Patricia au venit cu propunerea
erau nişte vechi colegi din facultate se căsătoriseră în anul doi
mi-au fost mai apropiaţi decât înşişi fraţii mei
cel întunecat n-are odihnă şi-a băgat coada urât de tot
între noi faunul i-a sucit minţile viitoarei naşe
ce-i drept Patricia era o femeie superbă au lăsat totul baltă
au dispărut fără urme nu ştiam ce să credem
am fost convinşi că i-au lichidat cei din clanul
răşcanu de mult îi puseseră gând rău el nu se temea
de nimeni şi de nimic

îi râdea oricui în faţă făcea numai ce-i trecea lui
prin cap trecea ca prin sabie inimile mai tuturor femeilor
ce-i ieşeau în cale iar ele înadins îi treceau pe dinainte
ca mai apoi centaurul să galopeze în draci prin patul lor
aveţi iarăşi dreptate am fost ca o cârpă pentru el ca un preş
pe care-şi ştergea picioarele de noroi şi de toate alea
nu se putea altfel fără el viaţa mea nu mai avea nici un sens
când ei doi au dispărut fără urme am rămas interzişi
ce să fi făcut am suferit ca doi tâmpiţi
după care din instinct ne-am combinat aveam fiecare copii
de crescut ne-am unit deznădejdile şi ne-am simplificat
problemele n-aş fi crezut că ne vom înţelege atât de bine
fetiţele lui Armand îi adoptaseră de mult pe copilaşii mei
anii au trecut ca nouri lungi pe şesuri vorba poetului
tocmai ne pregăteam de nuntă Alice fiica cea mare
a lui Armand a întâlnit un băiat extraordinar
apoi Alice a câştigat la loteria vizelor se înţeleseseră
să se căsătorească ca să poată emigra împreună în America

cine credeţi că şi-a făcut apariţia exact ca în telenovele
nu degeaba se spune că viaţa bate filmul
el era grav bolnav Patricia murise de cancer
în urmă cu câţiva ani au ajuns-o blestemele noastre
părinţii lui pieriseră unul după altul de inimă rea
nu mai avea pe nimeni probabil credeţi că am fost pusă
în dilemă ochi pentru ochi dinte pentru dinte
sau să le fi iertat greşiţilor noştri de şapte ori câte şaptezeci
şi şapte cum e scris în cărţile sfinte
n-am şovăit o clipă l-am îngrijit cu devoţiune
Armand a fost un lord s-a resemnat şi a plecat în America
la fratele său fiind mult mai aproape de copii
semizeul a murit în braţele mele şi l-am îngropat creştineşte
merg aproape zilnic la mormântul lui bucurându-mă în tihnă
de el de-acum nu mi te mai poate lua nimeni
sunt o proastă nu-i aşa habar n-aveţi
ce înseamnă să iubeşti pe cineva
mai mult decât pe tine însăţi
mai mult chiar decât lumina ochilor
până dincolo de orice raţiune şi frontieră dintre viaţă şi
viaţa de după viaţă.

foto Bekhim Fehmiu & Irene Papas – ,,Odissea” (1968) – sursa

De același autor citește și Cassandru