Din când în când

soneria,

la poartă aud

mă uit și… nu-i nimeni.

A trecut iar și-a atins-o

îmi spun

cu arip-aceea

elipsă

de vapori și vacuum.

Privesc mai atent

și văd semnul

o clătinare de frunză

ia forma

gândului

lipsă.

Așteaptă-mă

s-alerg și eu

peste coapsă de vreme și

drum

de sinapsă.

(sau, mai bine

mai bine, de-ți pasă

nu mai suna,

intră-n casă)

foto tumblr.com

Citește și Algebră