Perfect Symphony este o simfonie perfectă a versiunilor în limba engleză și italiană ale melodiei „ Perfect ”, piesă compusă de Ed Sheeran pentru iubita sa.
Turneul mondial care a urmat albumului ‘Divide’ al lui Ed Sheeran a fost unul dintre cele mai răsunătore din istoria muzicală recentă. Ed Sheeran a avut parte de invitați uimitori, în concertul de pe Wembley Stadium cântând alături de legendarul Andrea Bocelli.
Ed Sheeran interpretează piesa până la cor și Andrea Bocelli preia de acolo, dând culoare și forță pe un alt palier, nou, dar care conduce în același loc în care, desculț și înlănțuit, găsești dragostea.
[Ed Sheeran]
Am găsit o dragoste pentru mine
Oh iubito, doar scufundă-te în ea şi urmează-mă
Ei bine, am găsit o fată, frumoasă şi dulce
Oh, eu nu am ştiut niciodată că tu erai cea care mă aştepta
Pentru că eram doar copii când ne-am îndrăgostit
Neştiind ce era
Nu te voi abandona de data aceasta
Dar iubito, doar sărută-mă încet, inima ta este tot ce am
Şi în ochii tăi se oglindesc ai mei
Iubito, dansez în întuneric cu tine în braţe
Desculţi pe iarbă, ascultând cântecul nostru preferat
Când ai spus că arăti mizerabil, am şoptit cu respiraţia tăiată
Dar tu ai auzit , iubito, arăţi perfect în noaptea asta
[Andrea Bocelli]
Tu eşti femeia mea
Puterea valurilor mării
Tu-mi înţelegi visele, chiar mai mult , secretele
Sper ca într-o zi iubirea care a fost cu noi
Va deveni casă, familia mea; va deveni “noi”
Suntem încă copii dar
Nimic nu e imposibil
Nu o să te părăsesc de data aceasta
Tu mă săruţi dulce şi eu mă intorc la viaţă
Şi în ochii tăi eu voi creşte
Dansez cu tine, în întuneric
Ţinându-te strâns, desculţi
În muzica noastră
Te-am văzut râzând şi am şoptit
Vezi tu, tu eşi perfectă pentru mine în seara aceasta
[Ed Sheeran & Andrea Bocelli]
Dansez cu tine, în întuneric
Ţinându-te strâns, desculţi
În muzica noastră
Eu am crezut întotdeauna în noi
Pentru că tu eşti un înger şi eu te-am aşteptat
Te-am aşteptat de mult timp
Pentru că tu eşti perfecta pentru mine în seara aceasta
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
