Tot semidoctul a ajuns să frece o noțiune de cultură care sună a gol. Trag care mai de care cu cultura X, cultura Y în termeni de gargară corectă politic, dar dacă îi întrebi la ce valori anume se referă, la ce elemente concrete, la ce idei, la ce cosmologie, morală și estetică sau la ce cutume și credințe se uită ca vițeii la poarta nouă, ba, chiar, zic că ai ceva cu ei.
Ce e nebunia asta cu puritanismul cultural?
 
În Europa, cam un intelectual din cinci o arde agnostic buddhist și filo-oriental.
 
Au învățat papagalicește prin școli (lamentabile!) sau poate prin cluburi de hipsteri să reproducă niște clișee fără noimă care se referă la chestiuni demult depășite. E enervat acest anacronism: faptul că în secolul 21 se naște oriunde în lume, în Hounduras să zicem sau în Chile în creierii munților, cineva, nu îl face automat purtătorul însemnelor culturii tradiționale locale pentru că în acestă lume există internet, există traduceri, există avioane, există televizor, nu mai e nimeni închis pe viață în țarcul unei singure culturi. Omul e flexibil, creativ, inventiv, are discernământ.
Cultura nu e doar folclor, nu e doar de mase, nu e doar produsul unei etinii anume, nu e doar tradițională. Orice ființă umană care ascultă Vivaldi are în sinea lui, în conștiința lui și atingerea spiritului baroc, chiar dacă e camerunez.
Un necunoscut din Vientiane nu este purtătorul ”bacteriei” culturale locale. Nu știm. Până nu vorbim cu el nu știm.
Un om născut în România comunistă nu e neapărat atins de asta, ca un animal de povară însemnat cu fier încins.
Unii au trăit printre bolnavi de scarlatină și sistemul lor imunitar i-a apărat de boală. Se mai întâmplă și așa.
Înțeleg că ”lupta de clasă” are tot interesul să ne țină în țarcuri, e la mintea cocoșului. Înțeleg că e în interesul cauzei să corespundem definițiilor date de tezele victimității revendicative, dar iarăși nu e și cazul, scuzați.
Nu toți suntem victimele ”opresiunii/marginalizării” chiar dacă, ptiu drace, ne-am născut femei sau în Europa de est. Dacă tot se revoltă justițiarii de serviciu că definesc ciocoii reprezentanții categoriilor exploatate, apăi să lăsăm ”exploatații” să vorbească! și iată că vorbesc și ce spun nu prea cadrează cu ce zice doctrina de bază.
Justițiarii fac spume la gură, le taie microfonul, îi contrazic și umblă să îi definească ei.
Apăi, așa procedăm, tovarăși?
Vâzând că nu le dau dreptate chiar toate muierile cu victimitatea, unii s-au enervat și au zis: femeie nu este cine are, mă-nțelegeți, ce are în dotare Pamela Anderson, ci cine e de partea cauzei. Bărbatul în fustă, dacă susține cauza, este. Cine se opune doctrinei, și Afrodita de-ar fi, nu este. S-a rezolvat.
Mai vorbim pe tema asta, acu’ că m-am stârnit.
 
Cu ce ne delectăm în rest: cu autointitulați psihologi care emit tot soiul de teze fără să facă vreo referință la vreo teorie sau cercetare în domeniu, nu de alta, dar n-au citit în viața lor o carte de psihologie sau cu cazuri absolut rușinoase de absolvenți de facultăți de psihologie modernă, care, de asemenea, în loc să ne informeze în legătură cu studii din domeniu, trag tare cu blablauri de guru asiatic analfabet și megaloman.
Rușine!
În rețelele sociale și în mass media ne delectăm prepondernet cu ”alternative” la tot ce înseamnă mainstream științific și tezaur cultural cât de cât aprofundat.
Iar acuzația de ”elitism” este modul prin care tot delicventul și impostorul în cunoaștere umblă să își păstreze status quo-ul. A pleda pentru o inițiere temeinică în orice domeniu nu e un atentat la demnitatea omului. Semidoctismul, fanfaronada, prostia și impostura nu fac onoare nimănui, sunt virusuri, bacterii, trebuiesc eradicate. Nu trăim în codru, nu în România, acum.

Justițiarii sociali și corecții politic sunt hoțul care strigă hoțul, mintea lor duhnește de sexism, șovinism, etnicism, naționalism, bigotism și mai ales de reducționism.

Sunt cei mai preduspuși să reducă ființa umană individuală la categoriile generice, să o strivească și înghesuie în ele ca într-un sac.

Fiecare dintre noi depășește bine patul procustian al acestor încadraturi generice *(și, ce-i mai grav, definite de alții!).

Nu te poți lupta cu o injustiție care s-a bazat pe împărțirea oamenilor în categorii generice continuând să operezi cu ele. E o strategie greșită, cum să spun?

Soluția nu e nici deconstrucția noțiunilor anterioare de femeie, negru, asiatic, păgân etc. Se încearcă și asta. Tot o prostie e, pentru că aceste noțiuni variază mult de la un mediu interuman la altul, de la un creier la altul, nu sunt un bloc unitar, să le spargi cu dalta. Și e un act absurd pentru că fiecare are dreptul de a defini rasa sau genul cumva, dacă vrea. Omul are dreptul să gândească, să formuleze idei, concepte, definiții.

Soluția e să fim orbi ca justiția când e oarbă. Să ne intereseze dacă un om are calități profesionale și morale și sensibile nu ce culoare are… să nu îl definim prin nimic generic, că nu e treaba noastră să îi punem etichete, ci doar să îl evaluăm profesional, uman, moral etc.

E simplu, bunul simț poate face minuni.

Când te autocaracterizezi e mărturisire și asumare. Când caracterizezi pe altul, dacă afirmațiile pot probate, e judecată justă. Când afirmațiile nu pot fi probate  e bârfă.

E o aberație, pe care o sugerează din plin justițiarii sociali, aceea că ar exista mostre de gândire albă și gândire neagră sau galbenă, culturi și religii albe și de alte rase, asta e culmea rasismului.

Sau gândire masculină și feminină. Nu tovarăși, gândirea n-are sex și n-are gen și n-are rasă, are logică.