„Secretul familiei Posket”

Dacă producțiile britanice clasice continuă să aibă succes în lumea cinematografiei, e semn că lumea simte nostalgia pentru atmosferă (acel sentiment care ne face să fim mândri că și noi mai păstrăm în casă un radio cu lămpi sau un lampadar patinat de vreme). Iată că și la Teatrul Național din București, s-a ivit ocazia re-încoronării farsei, dar și a stilului clasic, cu o vădită grijă pentru respectarea literei şi spiritului textului (Traducere: Valeriu Moisescu). Bunăoară, în recenta montare Secretul familie Posket, avem de-a face cu o renaștere a farsei din 1885 a celui mai rafinat farceur din teatrul englez al perioadei victoriene, Sir Arthur Wing Pinero. Dan Tudor ne propune o lectură regizorală în spiritul scrierilor lui Pinero, transformând textul într-o fantezie comică burlescă și din dorința de a demasca ipocrizia şi decadenţa aşa-numitei societăţi de bon ton.

Afișul spectacolului „Secretul familiei Posket” © TNB

Directorul de scenă – Dan Tudor – aduce în prim-plan dialogul interuman și acuta nevoie de a satiriza. Și muzica și scenografia se conformează cu fidelitate concepției regizorale, iar captatio benevolentiae se realizează în manieră modernă. Așadar, aflăm că un respectabil magistrat se află în mijlocul unei serii de evenimente scandaloase și înșelătoare.

„Secretul familiei Posket” © TNB

Deschiderea dă tonul, deoarece scenografia semnată de Andrada Chiriac invocă spiritul unei mari metropole. Decorul se deschide precum o uriașă fereastră pop-up. Impresia este susținută și de un flux de armonii muzicale (Muzica și ilustrația sonoră: Dan Tudor) și de o mișcare plină de antren (Coregrafia: Florin Fieroiu). Apropierea lui Dan Tudor de realitate se face printr-o strategie plină de marote vizuale. De altfel, este destul de greu să nu asociezi afișul, elegantul caiet-program, decorul și o parte dintre costume, cu unele referințe: celebrul musical american Burlesque. Risipa de roz pastel  & fondant, costumele sclipicioase și coafurile/perucile blonde ale dansatoarelor din intro nu te lasă să fii prea sobru.

În acest cadru, descoperim cum văduva Agatha Posket, făcând o a doua căsătorie cu un magistrat respectat, „și-a pierdut vreo cinci ani din buchetul vieții”. În consecință, fiul ei de nouăsprezece ani, Cis, este făcut să treacă drept un tânăr «neobișnuit» înainte de paisprezece ani. Înclinarea lui „precoce” spre flirt, băutură și jocuri de noroc nu concordă, câtuși de puțin, cu minciuna mamei. Întreaga acțiune se învârte în jurul problemelor unei familii victoriane bogate al cărei patriarh, Aeneas Posket, interpretat impecabil de Dan Puric, este legislatorul onest al titlului.

Dan Puric & Ionuț Toader / „Secretul familiei Posket” © TNB

Înainte să-l vedem pe magistrat, ne concentrăm pe Cis Farringdon, un adolescent cu un apetit alarmant pentru porto, jocuri de cărți și fumat. De asemenea, el are un ochi pentru doamne, iar în ipostazierea lui Ionuț Toader se dovedește ‘plăcut dezastruos’. Cu toate acestea, are nouăsprezece ani, mai degrabă decât cei paisprezece pe care îi crede. Mama lui, Agatha, a mințit cu privire la vârsta lui și a ei – nu tocmai antică – 36 de ani – pentru a fi sigură că își va prinde al doilea soț. Și acest lucru are repercusiuni nefericite atunci când Cis, fumător și împătimit al jocurilor de noroc, își duce tatăl vitreg drept la o cină într-un hotel ușor umbrit, doar pentru a-și găsi mama și mătușa care apar la aceeași ‘destinație’. Dacă în farsa franceză, sexul motivează intriga, în echivalentul său mai serios, englezesc, se ivește perspectiva dezordinii sociale. Directorul de scenă păstrează structura elegantă, iar scena de după ‘evenimentul nocturn’ devine – mai degrabă – un soi de Oedip rege comic, cu ‘stâlpul legii’ alături. Versiunea lui Dan Tudor ne oferă și un cor comic care – grație muzicii (interludii pseudo-victoriene, de influență burlescă) – ne indică lucruri de genul „Micile minciuni te pun în încurcătură”. Intriga ar putea fi mai puțin surprinzătoare, dar distracția este în spațiile dintre acestea: toate personajele sunt bune, dar au mici slăbiciuni care le conduc pe calea greșită. Drept urmare, toți sunt amuzanți și simpatici. Cadrul general este unul atemporal, deși se păstrează clare datele din textul de bază. Acesta este un loc în care se întâmplă lucruri rele și se învață lecții, dar în cele din urmă toată lumea trăiește fericită până la urmă. Actorii relevă faptul că textul şi-a păstrat, încă, intactă toată forţa satirică. Întregul se prezintă sub forma unor întâmplări pe care actorii se întrec în a le prezenta publicului cu cât mai mult farmec. Actorii principali și decorul arată la fel de stilizat ca și echipa de polițiști care dansează.

Dan Puric conturează un domn Posket à la Charlot, este savuros în scenele de îmbulzeală și convinge în monologurile în care retrăiește rușinea goanei sale nocturne prin Londra și încearcă în zadar să-și curețe fața murdară cu mânecile cămășii. Directorul de scenă a mizat pe talentul comic al maestrului Puric, propunându-i acest rol care necesită un sentiment deosebit (britanic) al demnității pompoase răsturnate. Tot pe linia satirică, de nuanță british, a introdus cadența specifică gărzilor de la Palatul Buckingham în cazul majordomului Wyke (plin de vervă comică Mihai Munteniță). Ionuț Toader, posibil singurul actor adult care ar putea trece drept un copil de paisprezece ani, interpretează dorințele personajului său în spațiul ambivalent dintre copilărie și bărbăția timpurie, cu rezultate hilare, veșnic bufon fără voie. Ca o Luluță modernă, britanică, Beatie Tomlinson capătă mult farmec grație expresivei actrițe Fulvia Folosea. Pe de altă parte, Afrodita Androne propune o subretă ușor arțăgoasă în relația cu duoul Cis-Beatie, insistând pe natura ei de femeie ‘sedusă și abandonată’ de junele precoce. Dragoș Ionescu/domnul Bullamy își păstrează eleganța chiar și în momentele de surescitare nervoasă. Tomi Cristin practică un stil comic mai reţinut, mai sobru, dar nu mai puţin eficace, relevând disponibilităţi pentru caricatura în filigran, fiind un simpatic coleg al lui Posket, domnul Wormington.

Irina Cojar & Monica Davidescu / „Secretul familiei Posket” © TNB

Rezultate exemplare vin de la Monica Davidescu, care profilează o doamnă Posket ușor rătăcită spre final, disperată să-și ascundă minciuna inițială. Experimentata actriță a Naționalului bucureștean și-a compus cu meșteșug și cunoaștere rolul și o întrupează pe Agatha, care se dovedește a fi la fel de frumoasă, dar nu chiar atât de tânără pe cât pretinde ea.

Frumoasă și maiestuoasă, actrița pare cu adevărat pe cont propriu pe măsură ce personajul ei începe să-și piardă controlul: trăsăturile ei îngheață într-o groază stânjenită. Monica Davidescu savurează absurditățile înșelăciunii Agathai și, de asemenea, împreună cu seducătoarea Irina Cojar, în rolul sorei ei Charlotte, adaugă mai mult decât o notă de farmec. Irina Cojar oferă un efervescent recital de comediant bine-antrenat: o domniță plină de poftă (inclusiv de mâncare!), suplă, mereu elegantă și agilă printre încurcături. Marius Rizea intră în sarabandă și etalează disponibilităţi comice nebănuite ținându-i isonul focoasei sale logodnice, din postura de căpitan (Horace Vale), generând multe dintre râsetele serii.

Dan Tudor & Marius Rizea / „Secretul familiei Posket” © TNB

Actorii parcă ne avertizează că farsa este o tragedie accelerară, așa că – dacă în prima parte situațiile par să treneze și replicile vin mai greu – în a doua parte, totul capătă ritm și antren. Jocul și hazul se întețesc, iar aparițiile pline de pitoresc ale unor ofițeri ne trimit către alte referințe cinematografice: Hotel Grand Budapest. Însuși regizorul, Dan Tudor, face din hazul savuros al colonelului său Lukyn punctul central al multor scene. Bunăoară, în această breșă imaginară de pe scena mare a Naționalului bucureștean, spectatorul trece rampele temporale și pătrunde în miezul poveștii încurcate. Cu toții evadăm într-o fantezie comică burlescă, debordând de culori îndrăznețe și energie, momente de haz și gaguri uimitoare. O garnitură de actori plini de farmec și aplomb comic, precum Daniel Badale /Achille Blond, Andrei Duban / Isidore, Marcelo S. Cobzariu / Inspectorul Messiter amintesc de maeștrii filmului mut (Mack Sennett sau Buster Keaton), dar și de mai recenții regi ai umorului Jacques Tati, Louis de Funès sau Peter Sellers. Cu mari disponibilități artistice pentru caricatura în filigran se detașează Oana Constantinescu în rolul Marlene. Cu mult suflu coregrafic sunt înzestrați polițiștii mustăcioși puși în evidență de Axel Moustache, Vlad Vîlcu, Adrian Dima și Ionuț Gurgu.

„Secretul familiei Posket” © TNB

Mizând în mare parte pe echipa cu care a împărțit reușita spectacolului „Titanic Vals…”, Dan Tudor – regizor recunoscut pentru spectacolele sale cu mare succes de public – dovedeşte o credinţă desăvârşită în textul lui Arthur W. Pinero, altoit după gustul vremurilor actuale, dar şi o încredere inflexibilă în forțele actoricești de la TNB, pe care le-a exploatat cu finețe. Când comedia se ia în serios, lucrurile pot fi mai uşor de corijat, iar rolul artistului, de a (re)-umaniza un univers din ce în ce mai debusolat, este mult mai evident, justificând nevoia de burlesc.

Secretul familiei Posket după Arthur Wing Pinero

Traducere: Valeriu Moisescu

Regie: Dan Tudor

Adaptare: Dan Tudor

Ilustrație muzicală: Dan Tudor

Muzica originală: Dan Tudor

Scenografie: Andrada Chiriac

Coregrafie: Florin Fieroiu

Regia tehnică: Costi Lupșa

Durata: 2 h 40 min / Pauză: Da

Mădălina Dumitrache

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.