La fel de tânăr, de spiritual, la fel de «teatral» ca și, posibil, la data premierei absolute, se arată a fi astăzi acest inepuizabil … „Titanic Vals” al lui Tudor Mușatescu.

Într-o linie «cu dichis», cu sens inovator (ca sens și ca formulă scenică), dar pornind dintr-o linie tradițională (primul act), spectacolul montat recent (la Sala Ion Caramitru a T.N.B.) de Dan Tudor are mai toate ingredientele: acuitatea satirei de moravuri, intrigile din intimitatea căminului conjugal sau din viața politică, critica virulentă a politicianismului și corupției, crochiuri inconfundabile ale personajelor, verva comică a replicilor, lirismul discret și tandru, Acestor calități, care au personalizat întotdeauna scrisul lui Tudor Mușatescu, li se adaugă câteva tușe ale actualității (consumul “de cânepă”, excesul de medicamente, feminismul).

Spectacolul – încadrat în decorul vădit «eclectic vintage», semnat de Ștefan Caragiu – recompune cu atenție atmosfera epocii mizând, în primul rând, pe virtuțile comice ale distribuției. Actorii au fost îndrumați de regizor spre un joc firesc. Așadar, deși îi revenea locul de «vioara întâi», Dan Puric se achită cu brio de rol și compune un Spirache-Charlot, corect, dezinvolt, cu farmec în ipostazele finale (discursul și zâmbetele à la Charlot), dar se află în contrapunct cu personajul colectiv, de astă-dată, format din familia sa reunită (mai puțin Gena, fiica sa din primul mariaj).

Directorul de scenă păstrează linia originară, aceea în care comedia roânească de bulevard continua încă ecourile melodramei. Realizatorul demonstrează că a asimilat lecția lui Feydeau și a lui Eugène Labiche și a garnisit-o cu influențele din zona cinamaului. Bunăoară, nu s-a mulțumit să prindă tonul, aerul anilor ’30. A supralicitat farsa parodică, mizând pe atu-urile ei: demagogia, intriga, conjunctura, oportunismul. De asemenea, a inventat personaje: Doica (șarmanta Afrodita Androne, plină de vervă à la française), Leana (Oana Constantinescu, o sprințară slujnică unguroaică, curioasă foc), femeia cu covorul (Tatiana Oprea), Flașnetarul, Vecinul (Dan Tudor, dornic de a face echipă pe scenă cu actorii săi) și zburdalnicul Fotograf (agilul Daniel Badale). De asemenea, a redimensionat personaje precum Nercea (un avocat uns cu toate alifiile întrupat cu aplomb și multă charismă de Armand Calotă) și Procopiu (Dragoș Ionescu, repetând încontinuu « Aquila non capit muscas/ Vulturul nu prinde muște. »), avocați ce păreau a fi sortiți doar comicului de situație. Noile personaje servesc la ilustrarea compromisului la scară mare și traficului de influență. Adie, parcă, și o boare sarcastică, dar semnificativă.

Dan Tudor a valorizat  prezențele feminine. Astfel, Dacia devine o alunecoasă soție (chiar și la «vârsta a doua»), supralicitând obligațiile matrimoniale în ipostazierea plină de vervă a talentatei Amalia Ciolan. Alături îi stă venerabila Chiriachița (subtilă, mereu, în ton, Adela Mărculescu), intempestivă, copleșitoare, creionând credibil ipocrizia fardată. Cele două tinere, Miza (energica Alexandra Sălceanu, de o indiscutabilă expresivitate scenică) și Gena (delicata Irina Cojar) sunt într-adevăr cochete și chiar mai mult, reușind să-și diferențieze – atât cât era necesar – caracterele. Irina Cojar îmbină – cu grație și umor – puritatea, iubirea filială sinceră, dar și suferințele unei ființe infirme (doar fizic!), tânjind după o iubire, fie și la « mâna a doua ».

Fiii lui Nenea Spirache se încadrează perfect în tipologii, Traian (întruchipat de un  Lari Giorgescu dinamic și ambițios) și-a făcut și el recitalul său de adolescent întârziat, plin de elanuri și fără niciun complex, pornit să instige pe mai toată lumea. E secondat cu brio de către Decebal (simpaticul, plin de nerv, Ionuț Toader), care e ba agitat, ba mucalit. Cuplul de gineri ai lui Spirache pare desprins din « la belle époque » și devin apariții notabile ale acestei montări. Petre Dinu (înduioșătorul Axel Moustache) evoluează în zona parodicului, schițând cu farmec desuet amorezul total debusolat, mereu bofon fără voie. De cealaltă parte, Gigi (uimitorul Mihai Munteniță, apt pentru caricaturi în filigran) pare un viitor «Moș Teacă», galonat și infantilizat prematur. Cei doi se completează cuceritor, sunt prezențe permanente și atunci când doar trec prin scenă.

Dacă în actul întâi, actorii apar la rampă aşa cum i-a imaginat talentatul dramaturg, iar personajele de pe scenă interpretează – la un prim nivel al lecturii – cu farmec și naturalețe, fără să alunece în vulgaritate, conturând portrete credibile prin exploatarea comicului de limbaj și de situație, actul al doilea e dominat de șarje parodice și referințe clare la blockbuster-ul „Titanic” (trupurile actorilor par înghețate în ipostaze finale – mișcarea scenică Florin Fieroiu), iar imaginea giganticului vas e proiectată în fundal.

Regizorul imprimă fluiditate povestirii sale (deși cele două acte sunt incongruente stilistic) și orchestrează acțiunile astfel încât, mecanica exterioară a evenimentelor să corespundă unei mecanici interne, intime a fiecăruia dintre eroi, dar și un al doilea nivel al lecturii scenice – în care autoironia și șarja parodică să-și dea mâna fără, însă, a leza. Bunăoară, decorurile și costumele (semnate de Liliana Cenean) amintesc, în egală măsură, de casele din veacul trecut, dar și de acele labirintice coridoare din culisele teatrului, în care colcăie omenescul, fie și în “costum de epocă”.

Prin „Titanic vals”, Dan Tudor a câștigat o partidă: cea a comediei, desenată în culori corozive, dar și cu minuțiozitatea gravorului artizan, a comediei cu parfum de epocă, dar și cu voluptățile ironiei lucide, puțin blazate a anului 2022. Directorul de scenă a jucat această partidă în echipă cu Tudor Mușatescu și cu o bravă trupă actoricească.

 

Titanic vals

de Tudor Mușatescu

Regie: Dan Tudor

Decor: Ştefan Caragiu

Costume: Liliana Cenean

Mișcare scenică: Florin Fieroiu

Regia tehnică: Luțu Scobeniuc

Distribuția:

Spirache: Dan Puric Dacia: Amalia Ciolan
Chiriachița: Adela Mărculescu Sarmisegetusa: Alexandra Sălceanu
Gena: Irina Cojar Traian: Lari Giorgescu
Decebal: Ionuț Toader Petre Dinu: Axel Moustache
Gigi: Mihai Munteniţă Nercea: Armand Calotă
Procopiu: Dragoş Ionescu Doica: Afrodita Androne
Leana: Oana Constantinescu Fotograful: Daniel Badale
Vecinul: Dan Tudor Femeia cu covorul: Tatiana Oprea

 

 

Data premierei: 10.04.2022

Durata: 2 h 45 min / Pauză: 15 min