unde mergeți voi, ochi ai mei
unde mergeți cu pleoape de carne
cu pleoapele de hârtie?
acolo duceți-mă, unde mergeți!, am
scrisul frumos, de mână, și zece
la caligrafie
rău n-o să vă pară
nici bine, sunt
toate trenurile din călimară.
foto arhiva personală
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
