Să-ți spun un secret? Femeilor le plac bărbații cu stil, ce știu să le atingă interior și apoi ‘altfel’, ce le fac să se simtă că sunt în centrul atenției lor, dar… uneori vor să fie tratate puțin diferit, lăsând la o parte mânușile, fără să le bruscheze totuși ori să devină despotici, dar să le simtă gesturile pline de bărbăție. Diferența dintre un bărbat ce reușește să aducă zâmbetul pe față unei femei și cel care tulbură inima acesteia e precum comparația dintre briza mării și frumusețea tulburătoare a unei furtuni în largul acesteia.
Aceasta e femeia: o mare de sentimente ce se vrea tulburată până-n adâncul ființei ei! Este în natura femeii să provoace, să ațâte, să ducă mintea bărbatului dincolo de propriile lui granițe.
Dincolo de show-ul „mediatic”, doar cei inițitați pot descoperi savoarea sufletului ei plăpând, și mai puțini fiind în stare să atingă sămânța de feminitate ce așteaptă să-ncolțească doar într-o primăvară de bărbat.
Femeia a uitat să mai fie femeie… înglodată-n datoriile relaționale și pierdută pe aleea viselor destrămate, ajunge să fie doar un trofeu ce musai trebuie să se potrivească cu rolul și locul gândite de mintea săraca în exprimare a bărbatului! Nu așteptarea ucide sufletul femeii… repetarea acelorași greșeli, lipsa speranței, dezgustul, nedumerirea în fața ușurinței cu care bărbatul își schimbă sentimentele, diluarea trăirilor cu fiecare experiență ratată și nu în ultimul rând, diminuarea stimei de sine. Acestea sunt picăturile ce macină rezistența sufletului ei.
Când cineva a spus că femeia e ochiu’ dracului… depinde totuși de orbita care-o acceptă, pentru ca în ‘proporție corespunzătoare și bineînțeles, în combinația perfectă, devine alcanilă nevoilor bărbatului, stingând arsura vieții de trubadur. Iar cum femeia perfectă e un simplu zvon învolburat în mintea încețoșată a bărbatului, e cazul să fie căutată „acea” femeie în stare să înlocuiască din temelii „lecțiile” cu care viața uneori se face că ne învață cum trebuie să trăim.. Femeia, cu cât e mai liniștită, împăcată cu sine, fără regrete și fără așteptări deosebite, cu atât e mai stăpână pe destinul ei. Bărbații nu sunt doar un rău necesar, fără ei nu ar fi complete.
Dar sunt precum copiii mari, atât de previzibili uneori, alteori încurcându-se în propriile minciuni despre ei înșiși. Ca o tușă finală – fiecare zi e proaspat scoasă din cutia pandorei, depinde de cum alegem pentru a o trăi, iubind…
Când stai lângă o femeie frumoasă, nu trebuie să te simți frustrat că nu-i a ta. Când cineva excelează într-un domeniu, nu trebuie să-l invidiezi. Când viața „celuilalt” e mai plină de realizari și împliniri, nu-ți lăsa partea ființei neluminată de suflet să-ți acapareze gândurile. Ești om frumos plecând din interior – mulțumește lumii tale că sunt destui oameni frumoși ce pot să-ți inspire destinul!
Te oglindești în ceilalți cu ce ai tu mai frumos sau din contră, bumerangul ce-l azvârli ca pe-o anatemă te va lovi direct în inimă. Pentru că femeile sofisticate sunt neînțelese de două categorii de oameni: de femeile ce se tem pentru bărbații lor și de bărbații ce nu sunt liberi ca să le poată cuceri.
Un text de VICTOR BUCUR
Citiți și Am iubit. Cine nu iubește?
