A fi sau a nu fi… vaccinat
Din capul locului, spun că sunt pro vaccin, ca principiu.
Vaccinurile, per se, sunt printre cele mai bune descoperiri din lumea medicală, datorită lor au fost eradicate complet boli care au chinuit populația globului decenii întregi sau chiar secole.
Fac parte din numărul acela mare de oameni din generațiile care au fost vaccinate, fără să fie întrebate dacă vor sau nu vor, și cred că este bine că a fost așa și că acele vaccinuri, cele pe care le-am primit toți în copilărie, au avut rostul lor și ne-au ajutat să ajungem adulți fără anumite boli grave sau sechele grave ale acelor boli.
E drept că, pe vremea aceea, vaccinurile pe care le primeam erau produse de Institutul Cantacuzino și făceau parte dintr-o schemă de vaccinare foarte bine pusă la punct. Și nu aveam dubii, noi sau părinții noștri, fiindcă, dacă era ceva foarte clar în privința lui Ceaușescu, este că omul voia să sporească populația României, nicidecum s-o micșoreze. (Fac o paranteză, pentru că am ajuns la Ceaușescu, și spun că TVR1 a început să difuzeze un documentar, extrem de interesant, despre epoca socialisto-comunistă, cu accent pe politica externă din vremurile acelea, documentar intitulat „Moștenirea clandestină”. Merită urmărit, zic eu).
Cum stau lucrurile acum? Păi stau cum s-a văzut foarte clar în emisiunea de luni a lui Ionuț Cristache, în care s-a dezbătut exact această problemă. Emisiune care i-a avut ca invitați pe Mircea Dinescu (nu sunt fan, recunosc), pe Cornel Nistorescu (chiar și mai puțin) și pe părintele Necula (un om foarte fain și un preot cu har, în opinia mea).
Emisiunea a decurs cam așa: Dinescu – foarte vocal și bătând câmpii, ca de obicei. Omul are un stil de a devia de la subiect cum rar întâlnești, la scara la care o face el. Nistorescu – speriat spre de-a dreptul cvasiisteric de ce nu se vaccinează mai repede, el și toată lumea. Părintele Necula, calm, bonom și echilibrat, cum îi șade bine unui om al bisericii.
Nu voi povesti aici ce au zis invitații, ar dura prea mult și sigur înregistrarea emisiunii poate fi urmărită pe undeva. Spun doar că, în tărăboiul general din studio (Dinescu și Nistorescu fiind alături de Cristache și vorbind unii peste alții, părintele Necula prin intermediul skype/ zoom), s-au conturat câteva concluzii, care reflectă, de fapt, cum s-a polarizat societatea românească referitor la acest subiect, atât de delicat și de dezbătut în zilele acestea.
Avem așa:
1) pro vacciniștii moderați – cei care știu sigur că se vor vaccina și vor face asta, când le vine rândul și în liniște;
2) pro vacciniștii agresivi – cei care țipă că vor să se vaccineze cât de repede, sunt nemulțumiți că nu-s luați peste rând sau că nu ajunge rândul mai repede la ei, și, în același timp, aruncă zoaie în capetele celor care se încadrează în următoarele categorii. Despre care spun ori că sunt proști, ori că n-ar merita să mai fie tratați, dacă refuză vaccinarea, ori alte minuni;
3) anti vacciniștii moderați, care n-au încredere în guvern, OMS, vaccin, și declară că nu se vaccinează fiindcă nu știu cu ce se mănâncă vaccinul ăsta (deși a devenit deja clar, zic eu, că în România vaccinul se servește cu pizza);
4) anti vacciniștii hotărâți și/ sau agresivi, care cred/ strigă că oculta mondială/ națională/ județeană/ locală/ de bloc o să le bage cip când îi vaccinează, iar vaccinul e unealta celui pe care nu-l numim;
5) scepticii, care stau și așteaptă să vadă dacă deja vaccinaților le mai cresc câte o mână și un ochi la spate, ca efecte secundare pe termen mediu sau lung ale vaccinului (aici am exagerat, desigur, unii dintre noi cred doar că ar putea să li se lungească picioarele sau să li se mai mărească sânii).
Concluziile finale: ce eram noi dezbinați până acum, pe motiv de ciuma roșie, justiție, fără penali/ securiști în funcții publice, pensii speciale, măriri de salarii și altele, acum am mai adăugat un motiv serios pentru care să ne înjurăm, urâm sau chiar să ne dăm în cap.
Cea mai inteligentă observație din toată emisiunea de luni a venit tot de la părintele Necula, care a spus că da, Biserica se va implica în această campanie, dar nu va spune oamenilor să se vaccineze, ci îi va informa, pe cât de complet și corect este posibil în acest moment, urmând ca fiecare să decidă pentru el.
Nu sunt eu psiholog, dar mi se pare de bun simț că, dacă îi spui cuiva că vaccinarea nu este obligatorie, nu poți, în același timp, să-l mâni cu forța la vaccinare sau să-i impui restricții dacă nu se vaccinează.
Fiindcă același bun simț îmi spune că, dacă te încăpățânezi să trimiți oamenii cu forța într-o anumită direcție, ai putea să te trezești că ei o iau chiar în direcția opusă, deși poate nu aveau această intenție.
Așa că, vaccinați sau nevaccinați, să ne păstrăm capul pe umeri și mai ales să ne străduim să nu aruncăm cu pietre or chiar să-i linșăm, la propriu sau la figurat, pe cei care au altă părere. Indiferent care este aceea. Părerea mea.
Anca-Iulia Beidac Poetă, avocată, iubitoare de Muzică, de animale și de oameni. Cântă la vioară și la pian și îi place să scrie. Despre oameni, despre animale, despre cărți, despre filme și despre Muzică. Nu neapărat în această ordine. În 2019, a debutat în poezie cu volumul bilingv (română-engleză) „pink porn guerrilla”. De atunci, poeziile sale au mai fost publicate în antologii de poezie, volume colective și reviste de literatură.