Între marii creatori ai lumii, scriitorul francez Gustave Flaubert (12 decembrie 1821 – 8 mai 1880) ar trebui să ocupe un loc privilegiat pentru că el demonstrează, cu mijloacele expresivității, una din tezele importante ale filozofiei existențialiste, cea care transcende însă toate mitologiile, dogmele, științele sau practica lor: aceea că omul, între toate ființele vii, are puterea sublimă de a se metamorfoza în sens creator, de a se salva de sub tirania tiparelor, de a-și asuma libertatea pe care o are de la naștere, dar pe care ceilalți încearcă s-o pună între paranteze, dintr-un instinct de atrofiantă solidaritate. Madame Bovary rămâne romanul care l-a făcut celebru, instituit în literatură bovarismul. (mai multe AICI).

„Nu-i deșert, nu-i prăpastie, nici ocean pe care nu le-aș putea trece cu tine. Cu cât vom trăi mai mult împreună, viața va fi ca o îmbrătișare tot mai strânsă, mai deplină! Nu ne va mai tulbura nimic, nicio grijă, nicio piedică! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci… ”

Gustave Flaubert: „Citeşte pentru a trăi.”

*****

SĂRBĂTORITUL ZILEI … 🥂🎂
„Asta este problema cu blues-ul: una este să produci o notă la chitară, cu totul altceva este ca nota respectivă să însemne ceva.”
Joseph Leonard Bonamassa (8 mai 1977) este un chitarist, cântăreț și compozitor american de blues rock. Și-a început cariera la vârsta de 12 ani, când a deschis pentru B.B. King.

Joe Bonamassa (ro.pinterest.com)

Bonamassa a cântat alături de mulți artiști notabili de blues și rock și a câștigat o nominalizare la premiul Grammy în 2013. Printre chitariști, este cunoscut prin colecția sa extinsă de chitare și amplificatoare de epocă: https://bel-esprit.ro/ill-take-care-of-you-beth-hart-and…/
*****
S-A NĂSCUT ÎN 8 MAI … 🥀
„Nu sunt un pesimist, aşa cum spun unii. Să te intereseze răul care se întâmplă este, după părerea mea, o formă de optimism.”
Roberto Rossellini (8 mai 1906 – 3 iunie 1977) a fost un regizor, producător și scenarist italian, unul dintre cei mai proeminenți regizori ai cinematografiei neorealiste italiene, la care a contribuit cu filme precum: Roma, oraș deschis (1945), Paisan (1946), Germania, anul zero (1948).
*****
„Eu văd în istoria universală imaginea unei veşnice formări şi transformări, a unei deveniri şi a unei pieiri miraculoase a formelor organice.„
Oswald Arnold Gottfried Spengler (n. 29 mai 1880 — d. 8 mai 1936) a fost un filozof idealist (reprezentant al antiintelectualismului) și istoric german, preocupat însă și de matematică, știință și artă. Opera sa cea mai cunoscută este „Declinul Occidentului”, publicată în 1918-1922, în care își elaborează concepția metafizică asupra evoluției ciclice a civilizațiilor.
Cartea „Declinul Occidentului” a avut o influență semnificativă asupra membrilor fondatori ai Generației Beat. Viziunea lui Spengler asupra naturii ciclice a evoluției civilizației și contemporaneitatea sfârșitului ciclului vest european i-a determinat pe William S. Burroughs, pe Jack Kerouac și pe Allen Ginsberg să caute sursele noului ciclu în comunitatea marginalizată din care chiar ei făceau parte. Efectul acestei influențe este evident în mișcarea literară americană a anilor 1950 – 1960.
*****
„Dacă ai nepoţi, nu înseamnă neapărat că eşti bătrân. Dar înseamnă inevitabil că eşti însurat cu o bunică.”
Fernandel, cu adevăratul nume Fernand Joseph Désiré Contandin (n. 8 mai 1903, Marseille – d. 26 februarie 1971, Paris), a fost un actor francez de mare succes, atât pe scena teatrelor, cât și în filmele de cinema, „comedianul cu zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo din seria de filme Don Camillo și Peppone, alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi.
*****
César Ritz – sinonimul eleganței și al luxului
„Nu spuneți niciodată ”nu” când un client cere ceva, chiar dacă este luna de pe cer. Există suficient timp după aceea pentru a explica că nu a fost posibil.”
Cunoscut drept „Regele hotelierilor și hotelierul regilor”, César Ritz (1850-1918) a fost un hotelier elvețian și fondator al mai multor hoteluri, cel mai faimos fiind Hôtel Ritz din Paris și Hotelurile Ritz și Carlton din Londra.
Pentru a învăța afacerea cu restaurante, Ritz s-a angajat la cel mai bun restaurant din Paris, Voisin, până când asediul Parisului din 1870 a cauzat lipsă de alimente și combustibil și a pus capăt afacerii lui Voisin. După războiul franco-german, Ritz a lucrat ca maitre d’hotel la Hotel Splendide din Paris, unde a intrat din nou în contact cu celebritățile vremii. A avut ocazia să servească personalități precum Cornelius Vanderbilt și J.P. Morgan, care au venit la Paris în anii 1870.
În următorii câțiva ani, a lucrat în hoteluri din stațiuni din întreaga Europă. Din 1877 până în 1887, Ritz a gestionat sezonul de vară la luxosul Grand Hotel National din Lucerna, Elveția. A fost și director general al Grand Hotel din Monte Carlo, unde l-a cunoscut pe marele bucătar Auguste Escoffier.
Împreună au deschis un restaurant în Baden-Baden în 1887. Impresionați de o petrecere la restaurantul lor, Richard D’Oyly Carte l-a invitat pe Ritz să gestioneze noul Savoy la Londra. Ritz și Escoffier au făcut din Londra, așa cum a spus bancherul Otto Kahn, „un loc în care merită să trăiești”. Ritz a convertit societatea londoneză la practica de a lua masa în oraș. Clienții săi de la Savoy l-au îndemnat să deschidă un hotel la Paris. Cu un împrumut de la Marnier La Postelle (care i-a fost recunoscător lui Ritz pentru că i-a sugerat numele Grande Marnier pentru licoarea pe care o inventase), Ritz și-a cumpărat un conac la Paris și a petrecut doi ani supravegheând mobilarea celor 210 camere ale sale. Hotelul Ritz a fost deschis în 1898.
În acel moment Ritz deținea controlul în alte nouă restaurante și hoteluri, inclusiv Carlton din Londra.
În iunie 1902, Ritz a suferit un colaps nervos. Deși a luat parte la planificarea hotelului Ritz din Londra deschis în 1905, nu a mai putut să se întoarcă niciodată la conducerea afacerii. A murit după 16 ani de boală. Succesorul său a fost fiul său, Charles.
*****
„Inspiraţia mea vine de la femei, prieteni şi singurătate.„
Enrique Iglesias, fiul lui Julio Iglesias, s-a născut în 8 mai 1975.
Deși are multe calități – este un latin lover autentic, cu o voce pătrunzătoare – se pare că n-a reușit să se ridice la înălțimea celebrului său tată…
Happy Birthday, Enrique!
*****
1877: În săpăturile de la Templul lui Hera, conduse de germanul Ernst Curtius, s-a descoperit statuia lui „Hermes ținându-l pe micul Dionysos”. Lucrarea a fost atribuită sculptorului Praxiteles și a fost construită în jurul anului 340 î.Hr.