Citatul zilei: „Oamenii spun de multe ori că nu reușesc să își păstreze nivelul de motivație. Ei bine, nici efectele dușului nu sunt eterne – de aceea este recomandat zilnic!”
Zig Ziglar

„Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu.”
Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca – d. 4 august 1875,Copenhaga, Danemarca) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.
Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă . În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară.

*****

Ziua Internațională a Cărții pentru Copii (ICBD) este un eveniment anual sponsorizat de International Board on Books for Young People (IBBY), o organizație internațională non-profit cu sediul la Basel. Începând din 1967, ziua este sărbătorită la 2 aprilie, zi care coincide cu ziua de naștere a lui Hans Christian Andersen. Activitățile includ concursuri de scris, decernarea de premii și evenimente la care participă autori de literatură pentru copii.

*****

Traveling Wilburys … supergrupul de scurtă durată al anilor ’80 …

„Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat fără el. A fost trupa lui George – a fost întotdeauna trupa lui George și a fost un vis pe care l-a avut de mult timp”. (Tom Petty)
The Travelling Wilburys a fost un supergrup britanico-american format din Bob Dylan, George Harrison, Jeff Lynne, Roy Orbison, Tom Petty și bateristul Jim Keltner. Pornind de la o idee discutată de Harrison și Lynne în timpul înregistrărilor pentru albumul lui Harrison din 1987, Cloud Nine, trupa s-a format în aprilie 1988, după ce cei cinci membri s-au reunit pentru a înregistra o piesă bonus pentru următorul single european al lui Harrison. Piesa rezultată, „Handle with Care”, a fost considerată prea bună pentru o lansare atât de limitată iar cei 6 membrii au fost de acord să înregistreze un album complet, intitulat Traveling Wilburys Vol. 1. După decesul lui Orbison, în decembrie 1988, „familia” Wilburys a lansat în 1990 un al doilea și ultim album, pe care l-au intitulat Traveling Wilburys Vol. 3.
Formația s-a desființat în 1991.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT CU 221 DE ANI ÎN URMĂ … ⏳
„Când cuvintele nu pot vorbi, vorbeşte muzica.” (Ludwig van Beethoven)
Pe 2 aprilie 1800 a avut loc la K.K. Hoftheater nächst der Burg din Viena premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Beethoven. Acest concert a servit efectiv pentru a face cunoscut publicului vienez talentul lui Beethoven. Dirijat de însuși Beethoven, simfonia a fost dedicată baronului Gottfried van Swieten, un prim patron al compozitorului.
Simfonia se află în mod clar sub influența predecesorilor lui Beethoven, în special profesorul său Joseph Haydn, precum și Wolfgang Amadeus Mozart, dar are totuși caracteristici care o marchează în mod unic ca opera lui Beethoven, în special utilizarea frecventă a sforzandi, precum și schimbări bruște în centrele tonale, neobișnuite pentru forma simfonică tradițională (în special în a 3-a mișcare) și pentru utilizarea proeminentă și mai independentă a instrumentelor de suflat.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 2 APRILIE …  ⏳
„După părerea mea, filmul este cel mai mare mediu de exprimare inventat vreodată. Acesta îmbrățișează toate celelalte arte.” (King Vidor)
În ziua de 2 aprilie 1902, Tally’s Electric Theatre s-a deschis în centrul orașului Los Angeles, fiind astfel primul teatru construit doar pentru filme. Imagini în mișcare fuseseră văzute în Franța și în alte părți ale SUA, dar Teatrul Electric a fost singurul teatru dedicat prezentării exclusiv a imaginilor în mișcare. Teatrul a fost inițial deschis între orele 19:30. și 22:30, dar cu o cerere atât de mare, proprietarul, Thomas Lincoln Tally a fost obligat să introducă și matinee. Biletele de 10 cenți s-au vândut la fiecare spectacol, iar Teatrul Electric a fost considerat a fi „noul loc de distracție”.
Inițial, filmele nu erau acceptate de clasa superioară. Ei le-au considerat „banale” datorită popularității lor în rândul clasei inferioare. „Teatrele de film” erau murdare, simple, pline de fum și pline de insecte. Cu toate acestea, în încercarea de a atrage societatea din clasa superioară, proprietarii au decis să construiască și să renoveze noi teatre cu pereți pictați, scaune confortabile, sunet de calitate mai bună și ușiere bine îmbrăcate. Prima structură construită în această perioadă a fost Tally’s Electric Theatre care a pus Los Angeles pe harta lumii conferindu-i titlul de capitala mondială a filmului.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT … CU 52 DE ANI ÎN URMĂ … ⏳
La 2 aprilie 1969, versiunea lui Frank Sinatra a cântecului „My Way” a intrat în clasamentul Billboard Hot 100, unde a ajuns în cele din urmă pe locul 27 și a devenit una dintre piesele sale de marcă. Versurile în limba engleză ale cântecului au fost scrise de canadianul Paul Anka, iar muzica este o melodie pop franceză din 1967 numită „Comme d’habitude” de Jacques Revaux și Claude François.
*****

Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830, Berlin – d. 2 aprilie 1914, München) a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910. Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei.
Motivația juriului Nobel: „ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial„.

Natură poetică polivalentă – a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul – și de o fertilitate prodigioasă – a scris peste 160 de opere – Heyse s-a situat în fruntea scriitorilor münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariția primului său volum de nuvele (1855), ce conținea piesa L’Anabiata (Sălbatica), drept „cel mai valoros tânăr scriitor german”. Heyse atinge punctul culminant al gloriei sale în 1880.
Cel care păstrase cu demnitate integritatea spirituală, luase poziție critică împotriva religiei, a mărginirii aristocrației și suficienței burgheziei germane, cel care combătuse teoria lui Nietzsche despre supraom, cunoaște din plin succesul :conferirea în 1910 a Premiului Nobel pentru literatură încununa o prolifică activitate literară, apreciată și dincolo de granițele Germaniei.

*****

„Eroul nostru, scrie Zola, nu mai este spiritul pur, omul abstract al secolului al XVIII-lea. El este subiectul psihologic al științei noastre actuale, o ființă compusă din organe și care se îmbibă într-un mediu ce îl pătrunde în fiecare clipă.”
Émile Zola (n. 2 aprilie 1840 – d. 29 septembrie 1902) a fost un romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței.
Majoritatea romanelor lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele Les Rougon-Macquart (Familia Rougon-Macquart). Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez, seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, alcoolismul și prostituția într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, „Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”Cele mai importante volume ale ciclului Les Rougon-Macquart sunt Germinal, Gervaise și Nana, iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este Thérèse Raquin.

*****

„Omul e liber, dar încetează de a fi dacă nu crede în libertatea lui.”
Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt (n. 2 aprilie 1725, Veneția, Republica Veneția – d. 4 iunie 1798, Duchcov Chateau, Cehia) a fost un aventurier amoros italian, originar din Veneția, devenit celebru prin peripețiile sale galante, evocate în „Memoires” („Povestea vieții mele”) scrise între anii 1791 și 1798, care cuprind existența sa aventuroasă și experientele sale, convingerile sale, care se remarcă printr-o bună cunoaștere și descriere a moravurilor epocii.

Mai sunt câteva:

1513 – Descoperirea Floridei de către Juan Ponce de León: Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a debarcat pe coasta de est a Floridei, căutând legendarul „Fântâna Tinereții”. Acesta este considerat primul contact documentat al europenilor cu teritoriul care va deveni Statele Unite ale Americii.

1801 – Bătălia de la Copenhaga: În timpul Războaielor Napoleoniene, flota britanică sub comanda amiralului Horatio Nelson a înfruntat flota daneză la Copenhaga. Nelson este faimos pentru că și-a ignorat ordinele de retragere, ceea ce a dus la o victorie britanică decisivă.

1902 – Premiera „Le Voyage dans la Lune”: Filmul „Călătoria în Lună” al lui Georges Méliès, unul dintre primele filme de science fiction, a avut premiera la Paris. Este celebru pentru scena în care o rachetă spațială aterizează în ochiul Lunii.

1982 – Războiul din Falkland: Argentina a invadat și ocupat Insulele Falkland, ceea ce a declanșat un conflict de două luni cu Marea Britanie. Conflictul s-a încheiat cu victoria britanică și reafirmarea suveranității britanice asupra insulelor.

2005 – Moartea Papei Ioan Paul al II-lea: Papa Ioan Paul al II-lea, unul dintre cei mai influenți lideri ai Bisericii Catolice din secolul 20 și un proeminent figură mondială, a decedat la Vatican. Papalitatea sa de aproape 27 de ani este una dintre cele mai lungi din istoria Bisericii Catolice.

Şi nu uitaţi: „Mila o primeşti în dar, dar invidia trebuie să ţi-o cucereşti.”

Imaginile au rol cultural și pur ilustrativ!