Desigur, nu în munții pe care îi vede toată lumea, limitând orizontul cu crestele lor trufaș seducătoare. Și nici de un lanț de munți. Ci de acel munte ”vrăjit” pe care îl vezi cu ochii închiși, căutându-ți drumul.
Cu siguranță, nu e imposibil de găsit, pentru că Paul Thomas Mann ( 6 iunie 1875 – 12 august 1955) a ajuns pe înălțimile lui, făcându-l vizibil. E locul unei simbolice întoarceri acasă, o Ithaca, un centrum mundi situat în propriul sine, după ce a străbătut anevoios întregul labirint al existenței umane. O călătorie în lumea de dincolo.

pinterest.com

*****

IN MEMORIAM … 🥀
12 august 2014 … „Imaginația este cel mai înalt zmeu pe care îl putem înălța.” (Lauren Bacall, 1924 – 2014)
Actrița americană Lauren Bacall a murit pe 12 august 2014, la vârsta de 89 de ani, în New York, din cauza unui accident vascular cerebral. Trupul ei a fost incinerat iar rămășițele păstrate în secret.
Când s-a stins din viață, a fost una dintre ultimele mari vedete ale Epocii de Aur de la Hollywood. Renumită pentru stilul ei de actorie seducător și vocea răgușită, Bacall și-a făcut debutul în film în 1944 la doar 19 ani în pelicula „To Have or Have Not”, alături de soțul ei de mai târziu Humphrey Bogart. A continuat să joace în filme, TV și pe scenă până în 2012.
Rolurile ei clasice de la Hollywood includ „The Big Sleep” (1946), „Key Largo” (1948), ambele cu Bogart, precum și „How to Marry a Millionaire” în 1953 alături de Marilyn Monroe. Rolurile ulterioare au inclus „The Shootist” cu John Wayne și filmul produs de Barbra Streisand „The Mirror has Two Faces” (1996), pentru care a câștigat Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Pe Broadway, Bacall a câștigat două premii Tony pentru cea mai bună actriță în musicalurile „Aplauze și „Femeia anului”.
Bacall a fost căsătorită cu Humphrey Bogart din 1945 până la moartea acestuia în 1957. A doua căsătorie a ei cu Jason Robards s-a încheiat prin divorț.
Link
May be a black-and-white image of 4 people
*****
Regina Maria, vara, în Paradisul de la Balcic...
Oamenii înnobilează locurile, iar lucrul acesta se simte la fiecare pas care te poartă prin domeniul Reginei Maria de la Balcic, unul din locurile ei de vis… Vizitatorii se poartă cu sfială, parcă străbat aleile unui loc sacru, purtător de simboluri adânci, în care se simte puterea gândului Majestății sale. Totul e aranjat fir cu fir, probabil o ceată de heruvimi au pregătit locul, iar îngerii au țesut culoare cât vezi cu ochii… un foișor cu icoane de sticlă cheamă la reculegere, graniță între lumea noastră și lumea lor… pietrele poartă încă urmă de pas domnesc și vântul adie aici muzica de suflet înalt, purtat de armonioase melancolii… Aici nu vii din curiozitate, ci ca să-ți regăsești ființa pierdută în praful vremii, acea ființă care , în graba fiecărei zile, uită să se îndumnezeiască…

*****
„Ironia este o tristeţe care, neputând să plângă, zâmbeşte.”
Jacinto Benavente (n. 12 august 1866, Madrid – d. 14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922.
Motivația Juriului Nobel: „pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole”.

pinterest.com

A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894.
În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă – și în conformitate cu necesitățile – celor mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea, lucru care îi aduce în scurt timp celebritatea. În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg – devenit între timp idolul publicului madrilen – întreprinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel, la întoarcere fiind aclamat (și proclamat) ca „principele geniilor spaniole moderne”. iulie 1954. În parcul Retiro este un monument pentru el.
*****
Săptămâna 12-18 august e declarată Săptămâna Ceaiului de după-amiază (Afternoon Tea Week). Oricum, pentru popoarele Orientului fierbinte și nu numai, ceaiul ia, în această perioadă, locul cafelei, fiind o băutură mai adecvată sezonului și temperaturilor ridicate.
„Ceaiul reprezintă una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste ale naturii pentru fiinţa umană, scrisă în versuri şi impregnată cu aromele paradisiace ale fascinantei Grădini Eden.” Michelle Rosenberg
*****
12 august 30 î.Hr. – Cleopatra, ultima regina a Ptolemeilor din Egipt, s-a sinucis. După ce aflase că va fi trimisă în lanţuri la Roma, ca trofeu al lui Octavian, Cleopatra s-a pregătit pentru o moarte demnă de o regină, luând mese fastuoase şi îmbrăcând cele mai frumoase veșminte. Lui Octavian i-a trimis un testament conform căruia dorea să fie înmormântată alături de iubitul ei, Marc Antoniu, lăsând la conducerea Egiptului pe fiul ei Cezarion, drept Ptolemeu al XV-lea. Neacceptând să ajungă sub dominaţia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis, probabil, prin muşcături de vipere. Trupul i-a fost îngropat alături de Marc Antoniu, pe ţărmul Marii Mediterane. Octavian l-a executat pe Cezarion și a anexat Egiptul Imperiului Roman.
foto “Moartea Cleopatrei” – Guido Cagnacci, 1658
*****
Romulus Vulpescu s-a născut pe 5 aprilie 1933, la Oradea. Fiul Elenei (născută Botez) și al maistrului militar armurier Constantin Vulpescu a fost poet, scriitor, traducător, politician, editor, publicist și muzeolog.
romulus vulpescu
Romulus Vulpescu s-a căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, pe Ioana. Aceasta s-a stins din viață la doar 41 de ani, pe 12 august 2012, același an în care și tatăl ei a trecut în neființă, după numai o lună, în 18 septembrie.
*****
Ziua de 12 august a fost desemnată Ziua internaţională a tineretului de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), începând cu anul 1999.
În acest an, tema propusă la nivel mondial este „Youth Engagement for Global Action – Implicarea Tinerilor pentru Acțiune Globală”, cu scopul de a reitera importanța implicării tinerilor în luarea deciziilor la nivel local, național și global.
La mulți ani tuturor tinerilor și celor cu inima tânără!
*****
„Numai succesul poate măsura distanţa dintre nebunie si geniu.”
Ian Lancaster Fleming (28 mai 1908 – 12 august 1964) a fost un scriitor și jurnalist britanic, cunoscut pentru crearea lui James Bond și elucidarea aventurilor acestuia în 12 romane și 2 povestiri scurte. Cu circa 100 de milioane de exemplare vândute în toata lumea, lucrările despre spionul britanic sunt incluse în lista celor mai bine vândute cărți. Fleming a mai scris două cărți și povestea pentru copii “Chitty-Chitty-Bang-Bang”.
În timp ce lucra pentru Divizia de Inteligență Navală în cel de-al Doilea Război Mondial, Fleming a fost implicat în plănuirea operațiunii „Goldeneye”. Serviciul lui militar din timpul războiului și cariera de jurnalist l-au ajutat în crearea fundalului și a detaliilor pentru nuvelele cu James Bond.
A fost însurat cu Ann Charteris, care divorțase de Esmond Harmsworth, viconte de Rothermere. Fleming și Charteris au avut un fiu, Caspar. Fleming a fost un fumător și băutor înrăit; a murit în 1964, la 56 de ani, din cauza unui atac de cord. Două dintre cărțile lui cu James Bond au fost publicate postum. James Bond a apărut în douăzeci și cinci de filme, și a fost jucat de șapte actori.
*****

Cecil B. DeMille a fost un celebru regizor, producător și scenarist american, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în industria filmului în era filmului mut și sonor. A fost unul dintre pionierii cinematografiei și a avut o carieră îndelungată și prolifică.

Cecil Blount DeMille s-a născut pe 12 august 1881 în Ashfield, Massachusetts, SUA. A crescut într-o familie cu legături în lumea teatrului și a intrat în industria de divertisment de la o vârstă fragedă. A început să lucreze în teatru și mai târziu s-a mutat în industria filmului.

  • Contribuții la filmul mut: DeMille a fost unul dintre cei mai importanți regizori ai erei filmului mut. A produs și a regizat numeroase filme de succes, de la drame istorice la comedii și filme de aventură. Printre filmele sale notabile din această perioadă se numără „The Ten Commandments” (1923) și „The King of Kings” (1927).
  • Inovații și extravagante: DeMille era cunoscut pentru abordarea sa extravagantă și detaliată a producțiilor sale. A fost un pionier în utilizarea tehnicii de „tableaux vivants” (tablouri vii) pentru a crea imagini vizuale spectaculoase pe ecran. Filmele sale au fost adesea grandioase și pline de detalii opulente.
  • Trecerea la sunet: În anii 1930, DeMille a făcut trecerea cu succes la filmele cu sunet și a continuat să creeze pelicule populare. Unul dintre filmele sale celebre din această perioadă este „Cleopatra” (1934).
  • „The Ten Commandments” (1956): Una dintre cele mai cunoscute realizări ale lui DeMille a fost remake-ul color și sonor al propriului său film din 1923, „The Ten Commandments”. Acest film a devenit unul dintre cele mai iconice filme biblice, cu efecte speciale impresionante și un mesaj puternic.

Cecil B. DeMille a decedat pe 21 ianuarie 1959, la vârsta de 77 de ani. Contribuțiile sale semnificative la industria filmului au lăsat o amprentă durabilă asupra cinematografiei și au influențat numeroși regizori și creații ulterioare. El este considerat unul dintre pionierii și maeștrii primei ere a cinematografiei, cu o carieră impresionantă și o serie de filme memorabile care îi poartă amprenta stilistică și creativitatea.

*****

Clara Hitler a fost mama lui Adolf Hitler, liderul nazist al Germaniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Numele ei complet era Klara Pölzl (mai târziu Klara Hitler, după căsătorie).

Klara s-a născut pe 12 august 1860 în Spitalul Rieder, Braunau am Inn, în Imperiul Austro-Ungar (astăzi situat în Austria). A fost fiica lui Johann Baptist Pölzl și Johanna Hiedler, ceea ce înseamnă că a fost verișoara primară cu tatăl lui Adolf Hitler, Alois Hitler.

Klara s-a căsătorit cu Alois Hitler în 7 ianuarie 1885, iar în urma acestei căsătorii, ea a devenit mamă a cinci copii, dar doar Adolf și sora lui, Paula, au supraviețuit până la vârsta adultă. Klara Hitler a fost descrisă ca o femeie modestă, dedicată familiei și gospodăriei. A trăit o viață relativ retrasă și a fost prezentă în viața lui Adolf Hitler în primii săi ani.

Tragedia a lovit familia Hitler în mod repetat, deoarece trei dintre copiii lui Klara și Alois au murit în copilărie. În 1907, Alois Hitler a decedat în urma unei boli, lăsând-o pe Klara văduvă. Klara Hitler a continuat să-și crească fiul supraviețuitor, Adolf, care a avut aspirații artistice, în ciuda opoziției tatălui său.

Klara Hitler a fost afectată profund de moartea copiilor și a soțului său și a murit în urma unui diagnostic de cancer mamar în 1907, la vârsta de 47 de ani. Moartea mamei sale a avut un impact puternic asupra lui Adolf Hitler, care a scris despre afecțiunea și respectul său față de ea în cartea sa autobiografică „Mein Kampf”.

*****

Erwin Schrödinger a fost un fizician austriac și unul dintre pionierii mecanicii cuantice. El este cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea acestei teorii fundamentale a fizicii. S-a născut pe 12 august 1887 în Viena, Austro-Ungaria (acum Austria). A studiat fizica la Universitatea din Viena, unde a fost influențat de fizicieni importanți precum Ludwig Boltzmann și Friedrich Hasenöhrl.

În anii 1920, Schrödinger a dezvoltat o formulare matematică a mecanicii cuantice, cunoscută sub numele de ecuația Schrödinger. Aceasta a contribuit la unificarea și formalizarea teoriei cuantice, permițând descrierea comportamentului particulelor sub influența câmpurilor cuantice. Rezultatele sale au fost esențiale pentru înțelegerea structurii atomice și a proprietăților materiei la scară subatomică.

„Gedankenexperiment” (experiment mental) cu pisica lui Schrödinger: Schrödinger este adesea asociat cu celebra sa ilustrare a paradoxului cuantum cunoscut sub numele de „pisica lui Schrödinger.” Aceasta este o teorie care subliniază conceptele complicate ale superpoziției și colapsului funcției de undă în mecanica cuantică.

Schrödinger propune o situație în care o pisică este închisă într-o cutie sigilată împreună cu o substanță radioactivă, un detector și o fiole cu venin. Detectorul este conectat la substanța radioactivă și la fiolele cu venin. Dacă detectorul detectează dezintegrarea substanței radioactive, veninul este eliberat și pisica este omorâtă. Dacă nu se detectează dezintegrarea, pisica rămâne în viață.

Situația devine complexă din perspectiva mecanicii cuantice. Din moment ce substanța radioactivă este supusă principiilor cuantice, ea se află într-o stare de superpoziție, adică poate fi în mai multe stări simultan. Acest lucru înseamnă că, conform interpretării convenționale, până când cutia nu este deschisă și observată, pisica se află într-o stare de superpoziție, fiind simultan atât „vie” cât și „moartă” în același timp.

Povestea cu pisica lui Schrödinger pune în evidență paradoxurile și dificultățile interpretării cuantice. Aceasta ridică întrebări despre colapsul funcției de undă, despre influența observatorului și despre realitatea stării unei particule sau obiecte sub influența cuantelor. În ciuda caracterului său paradoxal și ipotetic, acest experiment mental ilustrează provocările teoretice cu care se confruntă mecanica cuantică și natura sa fundamentală.

Premiul Nobel: În 1933, Erwin Schrödinger a împărțit Premiul Nobel pentru Fizică cu Paul Dirac pentru dezvoltarea ecuației mecanicii cuantice.

În anii 1930, Schrödinger a părăsit Germania nazistă și a emigrat în diferite țări, inclusiv Austria, Elveția, Anglia și Irlanda. A lucrat în diverse universități și a continuat să contribuie la dezvoltarea fizicii teoretice și a filozofiei științei. Erwin Schrödinger a murit la 4 ianuarie 1961 la vârsta de 73 de ani în Viena, Austria.Contribuțiile lui Erwin Schrödinger la mecanica cuantică și la fizica teoretică în general au avut un impact semnificativ asupra înțelegerii noastre a lumii subatomice și a fundamentelor naturii.

*****

S-A NĂSCUT ÎN 12 AUGUST … 🥂🎂
„Definiția libertăţii = când deţii controlul asupra realităţii pentru a o transforma, a o schimba, şi nu de a-ţi fi impusă.” (Mark Knopfler)
Mark Freuder Knopfler s-a născut la 12 august 1949 în Glasgow, într-o familie mixtă (mama engleză, Louisa Mary și un tată maghiar-evreu, Erwin Knopfler). Cantautor, chitarist și producător muzical britanic, Knopfler este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britanice „Dire Straits”, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său, David. După ce Dire Straits s-a destrămat în 1995, Mark și-a continuat cariera ca artist solo. Ocazional, Knopfler a cântat în alte grupuri cum ar fi „The Notting Hillbillies”, fiind de asemenea invitat pe albumele unor artiști ca „The Dandy Warhols”, Bob Dylan, Bryan Ferry, Eric Clapton, Jeff Healy, John Fogerty, Jools Holland, Steely Dan, Emmylou Harris, Sonny Landreth, Phil Lynott și Chet Atkins. A produs albumele unor artiști precum Tina Turner, Randy Newman și Bob Dylan. A compus coloana sonoră pentru câteva filme ca: „Metroland”, „Local Hero”, „Cal”, „Last Exit to Brooklyn”, „Wag”, „The Dog” și pentru „The Princess Bride”.
Knopfler se află pe locul 44 pe lista „Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor” publicată de revista „Rolling Stone”. Mark Knopfler și Dire Straits au vândut în total peste 120 de milioane de albume.
*****
Supranumită „Prinţesa Inefabilului“, actriţa Clody Bertola a avut o viaţă al cărei scenariu întrece filmele şi piesele de teatru în care a jucat. A fost căsătorită de trei ori, doi dintre soţii săi fiind Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
Clody Bertola s-a născut în ziua de 12 august 1913, la București. Avea origini italiene, franceze şi germane.
Îndrăgostit, Emil Botta îi scria:
„Nu-ți scrie cineva îndrăgostit de farmecul tău – tinerețele mele – […] Să mă ia dracu, sunt amorezat ca un smintit de tine, Clody scumpa mea. Eu nu voi mai trăi decît pentru tine, Clody scumpa mea. Încolo nu mai am pentru ce să exist.”
Aveți link 🙂

Fata asta e ca o cruce pe care să o porți pe piept