S-a mai terminat un an școlar, s-au stins frământările dascălilor și ale elevilor, mai puțin ale celor care intră în examenele naționale. Mulți dintre ei vor ieși din această experiență căliți, fericiți de rezultate, mulți se vor confrunta, din nefericire, cu eșecuri pe care nu vor ști cui să le atribuie și le vor arunca asupra lucrurilor sau persoanelor pe care le-au resimțit ca obstacole de-a lungul anilor de studiu. Și totuși, pe undeva, anul acesta am simțit că – să-i spunem falia, nu prăpastia –  dintre generații se adâncește tot mai mult. Pentru că raportul dintre cei care oferă educație și cei care sunt în situația de a recepta e dat, funciar, de trăsăturile psihologice ale celor în formare, iar lucrul acesta mi se pare încă insuficient conștientizat de către (unii dintre) dascăli.

Psihologia clasică enumeră, pentru fiecare vârstă, caracteristici  anatomo- fiziologice, comportamentale și psihologice care se asimilează la nivel de teorie, apoi se șterg la contactul cu realitatea. Mulți au pretenții nefondate față de elevi din punctul acesta de vedere, considerând că înțelegerea este un proces care se manifestă la nivelul tuturor elevilor, cu minim de efort și fără prea mare interes spre a ajunge la o cuantificare reală a asimilării informației.

Din ce în ce mai mult ne confruntăm cu lipsa de atenție, de motivație și de interes a elevilor, care nu mai participă la cursuri cu aceeași plăcere. Da, plăcerea reală de a învăța e unul dintre miturile pe care școala de astăzi le-a uitat, din păcate, în condițiile în care umanioarele au devenit o paria a sistemului de învățământ. Inteligența emoțională, dacă nu e bine înțeleasă și stăpânită, poate provoca daune semnificative.

Și atunci apelăm la surse autorizate, prin care să ne punem la curent cu noul val al cercetării psiho-pedagogice, cel generaționist, pentru a căuta soluții eficiente de revigorare? sau, mai degrabă, „resuscitare” a interesului elevilor pentru învățătură. Totul pornește de la realitatea zilelor nostre: trăim în era digitalizării, care a schimbat din temelii profilul emoțional, în primul rând, apoi cel cognitiv (intelectual) al umanității, la ora la care vorbim. Totul se desfășoară în fața calculatoarelor și al gadgeturilor, începând de la primele ore ale diminieții și până târziu în noapte, astfel încât generația acesta „android” sau „ a androizilor” nu mai concepe existența în lipsa contactului cu mediul virtual. Părinții sunt total depășiți de orice tentativă de a scurtcircuita accesul celor mici și mari la lumea virtuală, cu toate avertizările care vin din partea specialiștilor. Telefoanele mobile au devenit parte din viața noastră, a tuturor, de pretutindeni.

Mai puțin în școala românească, unde încă procesul de învățământ n-a ajuns să beneficieze de toate avantajele digitalizării. Se învață pe de rost ceea ce se predă pe de rost, în lipsa unor materiale media care să se sincronizeze cu cerințele speciale pe care tinerii de astăzi le au. Sunt prea puține ore de psiho-pedagogie în facultate, cel mai probabil. Prea puțin se ia în calcul factorul uman, care e o variabilă independentă, dar nu imposibil de stăpânit. Idealul unui dascăl ar trebui să fie acela de a fi depășit de către învățăcelul său, dar câți profesori gândesc pe termen lung efectul educației pe care o prestează? Concluzia? S-a schimbat generația, e absolut obligatoriu să se schimbe și mentalitatea dascălilor cu privire la educabili și la modelul instructiv-educativ pentru care optează. Cu un cuvânt la modă: e nevoie de updatare.

Ce e de făcut?

Să citim și să tragem niște concluzii.

Iată un studiu realizat de echipa Facultății de Management din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) pe baza analizei a peste 7500 de profiluri psihologice din generația Millenials și generații mai vârstnice aflate în baza de date Hart Consulting, folosind metodologia Hogan Assessment, aflăm că:

Cităm:

„- Sub denumirea de Generaţia Y se regăsesc tinerii născuţi în perioada 1977-2000, conform literaturii de
specialitate, deşi numeroase lucrări oferă date diferite. Nume alternative celui de Generaţie Y regăsim în mai
toate lucrările de specialitate, cele mai folosite dintre acestea fiind: „Nexters” (Zemke, Raines şi Filipczak,
2000), „Milenari”, „Echo-Boomers” sau „Thumb Generation” (Huntley, 2006), „Generaţia MySpace” (Rosen,
2007) ori „NetGeners” (Tapscott, 2009).
-Milenarii sunt consideraţi „nativi digitali”, spre deosebire de așa numiții „imigranți digitali”, reprezentanții acelor generații care nu au avut la dispoziție dispozitivele tehnologice de la vârste fragede și care le integrează în
activitățile lor, fără a le considera totuși indispensabile. Tinerii milenari se regăsesc în mijlocul unui curent informaţional permanent şi acest lucru le modifică aspiraţiile, nevoile, comportamentele.

– Deci, ceea ce numim „Generația Millenials” în România are până în 29 de ani.

– Au următoarele atuuri care aparțin „părții luminoase” a personalității lor:  socializează ușor, fac o bună primă impresie, știu să se prezinte, sunt curioși, creativi, spontani. Abordează sarcinile de lucru folosind «prescurtări». Învață repede lucruri noi, pot inova mai ușor cu ajutorul tehnologiei. Sunt mai flexibili, dar și mai dezorganizați, mai puțin structurați în modul în care abordează o sarcină sau un proiect profesional. Ei pot lucra independent pe proiecte ce implică provocare intelectuală și lucru în echipă cu alți tineri.

– În schimb, „partea întunecată”, angrenând comportamente contraproductive, e reprezentată de următoarele trăsături:

• Sensibili la critică în mod excesiv, însă inteligenți;
• Găsesc ușor contra-argumente la orice și pot părea greu de convins;
• Evitanți în a-și asuma responsabilitatea sau deciziile tranșante în situații ambigue sau care pot conduce la
critică / eșec;
• Mizantropi, aroganți, uneori comportându-se după principiul «dacă nu eu, atunci cine?»;
• Pot fi percepuți ca superficiali și cu tendință de a respinge sugestii și feedback-uri, mai ales atunci când
percep că li se contestă cunoștintele, abilitățile etc.
• Pot avea o atitudine narcisistă, supra-estimându-și talentele, experiențele și cunoștintele;
• Manipulativi atunci când se confruntă cu eșecul sau când își doresc să obțină ceva ; pe termen lung însă
pot să își atragă reputația de persoane pe care te poți baza cu greu. Pot promite mai mult decât pot livra
sau pot avansa termene nerealiste în care știu că nu se pot încadra, doar pentru a obține imediat
recunoașterea de care au nevoie;

• Plini de idei neobișnuite, inovatoare, out of the box, însă și nepractice;
• Se pot prezenta plini de carismă și entuziasm;
• Pot derapa în detalii minore, ceea ce poate afecta negativ abilitățile de prioritizare și de concentrare pe
viziunea de ansamblu. În mod uzual, par a avea un stil de lucru mai puțin atent la detalii, sunt nerăbdători,
însă sub presiune, confruntați cu deadline-uri, pot migra într-o zonă comportamentală caracterizată prin
perfecționism excesiv;
• În momente de presiune, nesiguranță, devin dependenți de autoritate, complianți excesiv, însă în același
timp având și sentimentul că ar fi meritat mai mult, că sunt peste cei din vârf sau egali, că opinia sau soluția
lor ar fi fost mai bună (aroganță ridicată);
• Ambivalența unui comportament dependent și submisiv, centrat însă pe sine și caracterizat prin narcisism
și pasiv-agresivitate poate determina un stil de conducere, atunci când vor ajunge în poziții manageriale, de
tipul «kissing up and kicking down»;

Atenție: Sunt ușor iritabili și emoționali sub presiune sau când se confruntă cu perioade foarte aglomerate la job!”

Concluziile studiului sunt extrem de interesante și ar trebui cunoscute de către toți cei care, din dorința de a fi buni pedagogi, au curiozitatea de a cunoaște și aprofunda caracteristicile psiho-sociale și temperamentale ale generației actuale. Poate că numai așa vom reuși să nivelăm, pe cât posibil, decalajele dintre generația de dascăli cu o anumită structură și pregătire „clasică”, să-i spunem, și această generație de elevi care are un cu totul alt profil:

„Sunt sociabili, dar nu își asumă responsabilități și dovedesc un grad ridicat de hedonism

Rezultatele acestui studiu arată că tinerii din generația Y se orientează, în general, către formarea unor grupuri,
fiind sociabili și având un nivel ridicat de senzitivitate interpersonală, reușind să se prezinte bine în interacțiuni
sociale. Nu sunt deosebit de tenace, de muncitori, de dornici să își asume responsabilități multiple pentru ei și
pentru alții. Mai degrabă, urmăresc să se implice în mai multe proiecte profesionale, cu impact social, variate și
care să le ofere ocazia de a se simți bine, de a trăi experiențe interesante, de a avea timp și pentru hobby-uri
personale și relaxare (hedonism pronunțat).

Sunt narcisiști, neatenți la procese și reguli

Confirmat și studiile internaționale, doza mare de narcisism poate indică tendințele mai accentuate de a își
supra-estima propriile capabilități, cunoștințe, competențe, de a reuși să se prezinte foarte bine în interacțiuni
scurte, însă putând întâmpina dificultăți la nivel comportamental ulterior. Neatenți la procese, reguli, proceduri de
lucru, neatrași de proiecte și sarcini ce presupun detalii și monotonie este posibil să fie o generație care să aibă
dificultăți în ceea ce privește a livra corect, în timp ceea ce trebuie să livreze la locul de muncă, în a crea despre
ei reputația de persoane de încredere, care fac ce promit că fac și o fac bine și de calitate.

Se plictisesc ușor

Având o nevoie mai mare de varietate și plictisindu-se ușor dacă nu au mereu stimulare, varietate, oameni noi în
jur, oportunități noi (care nu lipsesc în piață forței de muncă actuală) este explicabil de ce cei mai mulți membrii
ai generației Y pleacă mai repede din posturile de entry level (care presupun exact acele atribute
comportamentale care sunt mai reduse la aceștia).

Sunt iritabili, fragili emoționali

Iritabilitatea mai pronunțată, fragilitatea emoțională sporită a generației digitale face că în mediile de lucru care
presupun presiune, stres, încărcare mare în post, acești tineri să nu facă față o perioadă prea mare de timp.
Organizațiile trebuie să înțeleagă că este necesar să ofere mult suport în on boarding și în partea de
management zi de zi al acestei generații.

Recomandări în ceea ce privește atragerea și selecția tinerilor din Generația Y

Brandul de angajator contează atât din perspectivă internă (leadership și cultură), cât și din cea externă.
Generația Y își dorește medii deschise, informale, hedoniste, fără presiune și reguli prea multe, cu manageri care
să le ocrotească imaginea de șine fragilă și în aceași timp omnipotentă, care să le ofere des feedback și
încurajare, coaching și un ghidaj într-un mod colaborativ, de la egal la egal și nicidecum condescendent,
autoritar.
Este critică elaborarea profilului necesar pe postul vacant și din perspectiva atributelor comportamentale și
valorice pentru a asigura succesul profesional și aderența culturală.
Este necesar să fie folosite instrumente științifice, valide și predictive în selecție și on boarding.

Cum învață tinerii din Generația Y

Folosiți știința: oferiți-le instrumente de auto-cunoaștere valide, pentru a îi ajuta să își înțeleagă ariile forțe și
punctele de dezvoltare.
Oferiți autonomie în învățare și modalități noi de dezvoltare (training-ul clasic trebuie combinat cu tehnicile de
gamificare, cu e-learning etc.).
Oferiți cadrul pentru a primi feedback constant (tinerii au nevoie pe măsură ce avansează în cunoaștere, în
învățare, în antrenarea unor comportamente și abilități să primească instant feedback).
Permiteți comparația cu ceilalți (pentru tineri este necesar să aibă ocazia să se compare cu egalii lor, să știe cum
sunt ei versus alții).”

(Echipa de cercetare: Hart Consulting: Mădălina Bălan, Cosmina Noaghea
Facultatea de Management din SNSPA: Florina Pînzaru, Mădălina Vătămănescu, Andreea Mitan, Alexandra Vițelar, Rodica Săvulescu)