René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof și matematician francez.
În toamna lui 1628 se stabilește în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditațiile, Principiile, Pasiunile. În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii și Geometria.Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat.
În 1641 publică, la Paris, în latină, Meditationes metaphysicae, (Meditații metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuși..
În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l’âme (Pasiunile sufletului), publicată abia în 1649. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza și Leibniz.
A avut de asemenea contributii in domeniul matematicii si fizicii, a reformat algebra, a fondat o nouă geometrie, numită „geometrie analitică”. Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare, Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. În optică, a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen.
112 (numărul de telefon de urgență) este numărul de telefon de urgență comun, care poate fi apelat gratuit de la cele mai multe telefoane mobile şi, în unele ţări, de la telefoane fixe pentru a ajunge la serviciile de urgenţă (ambulanţă, pompieri, politie).
112 este o parte a standardului GSM şi toate telefoanele GSM compatibile sunt capabile să formeze 112, chiar şi atunci când sunt blocate sau, în unele ţări, fără o cartelă SIM prezentă. Este, de asemenea, numărul de urgență comun în India şi în aproape toate statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte câteva ţări din Europa şi din lume. 112 este adesea disponibil alături de alte numere utilizate în mod tradiţional în ţara respectivă pentru a accesa serviciile de urgenţă. În unele ţări, apelurile la 112 nu sunt conectate direct ci sunt transmise de către reţeaua GSM locală către numerele de urgență locale (de exemplu, 911 în America de Nord) sau 000 în Australia.
112 a fost prima oară standardizată printr-o recomandare de către CEPT în 1972 şi mai târziu printr-o decizie a Consiliului UE în 1991 iar ulterior a fost reafirmată în 2002 in articolul 26 din Directiva Serviciului Universal (privind rețelele și serviciile de comunicare electronică) și amendamentele ulterioare ale acesteia.
Harry Edmund Martinson (n. 6 mai 1904, Jämshög, Blekinge, Suedia, d. 11 februarie 1978, Stockholm) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974, împreună cu Eyvind Johnson. Motivația Juriului Nobel a fost următoarea: „pentru o creație scriitoricească prin care captează picătura de rouă și oglindește în ea Cosmosul”.
Anii de muncă ai adolescenței sale, pe mările lumii, în cele mai diferite ambianțe, au constituit o sursă de inspirație pentru primele lui lucrări literare, două volume de proză (Resor untan mål (Călătorii fără țel), {1932} și Kap Farväl (Capul Adio), {1933}
În jurul anului 1930, a apărut în viața culturală a Suediei un grup de scriitori care pornesc lupta împotriva poeziei de idei. Din inițiativa lui Artur Lundkvist se editează o antologie de poezie intitulată sugestiv Fem unga (Cinci tineri). În afară de Harry Martinson și de Artur Lundkvist, mai fac parte din acest grup Gustav Sandgren, Eric Aslund și Josef Kjelgren. Dintre cei cinci tineri, cel mai talentat a fost Martinson. El continuă tradiția liricii naturii, începută de Linné, fiind unul dintre primii „creatori de limbă” suedezi .
Printre creatiile sale se mai numără: Nässlorna blomma (Floarea de urzică), {1935},Vägen ut, {1936},Vägen till Klockrike (Drumul spre Calea-ntoarsă), {1948}, volume de poezii, eseuri politice : Verklighet till döds (Realitatea care ucide).
1866 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ca urmare a conjurației „Monstruoasei coaliții” (coaliția dintre conservatori și liberal-radicali ). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească alcătuită din: Lascăr Catargiu (reprezentantul Moldovei și al conservatorilor), generalul Nicolae Golescu (reprezentant al Ţării Românești și al liberalilor) și colonelul Nicolae Haralambie (reprezentantul armatei).
Unul dintre evenimentele importante ale istoriei moderne a României rămâne momentul 11 februarie 1866, când a avut loc lovitura de stat prin care o alianță a forțelor politice de factură conservatoare și liberal-radicală, denumită cu o sintagmă care a făcut carieră în istoriografia noastră, monstruoasa coaliție, l-a obligat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să abdice și să părăsească țara. Cauzele acestui complot au fost multiple și generate, în principal, de atitudinea tot mai dictatorială a lui Cuza, de reformele sale, apreciate ca fiind prea radicale de către conservatori și insuficiente ori moderate de către liberalii roșii, de afacerile camarilei sale, dar și de elemente delicate ale vieții sale personale (avem în vedere relația extraconjugală cu Maria Obrenovici). Toate aceste elemente au condus în final la înlăturarea forțată a domnitorului de la putere.
*****
S-a stins Whitney Houston.
Artista a murit la data de 11 februarie 2012 și a fost găsită în cada din camera unde era cazată la Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills, California. Cauza morții a rămas mult timp sub semnul întrebării, posibil din cauza amestecului de alcool cu Xanax. Poliția locală a declarat că „nu există semne evidente de intenții criminale”.