10 iunie 1922…
Judy Garland s-a născut Frances Ethel Gumm în localitatea Grand Rapids, Minnesota. A fost cel mai mic copil al lui Ethel Marion și Francis Avent „Frank” Gumm. Părinții ei erau artiști vodevilliani care s-au stabilit în Grand Rapids pentru a conduce un cinematograf care prezenta spectacole de vodevil. Strămoșii ei aveau origini irlandeze, engleze, scoțiene și franceze.Câțiva ani mai târziu, familia ei se mută în California și ea devine o copilă vedetă, jucând pe când avea 17 ani rolul personajului Dorothy din filmul Vrăjitorul din Oz (1937).
Link
*****
În 10 iunie 1948, avea loc, în Grecia, căsătoria dintre regele Mihai I și principesa Ana de Burbon-Parma.Mihai I a fost ultimul rege al României, iar Ana de Bourbon-Parma a fost fiica ducesei Renata a Italiei și a prințului Félix de Bourbon-Parma.
Căsătoria lor a avut loc la Atena, Grecia, în timpul exilului regelui Mihai I, după ce a fost forțat să abdice în 1947. A fost o ceremonie restrânsă, întrucât cuplul se afla într-o perioadă dificilă și în exil.
Regele Mihai I și principesa Ana au avut cinci fiice împreună: principesa Margareta, principesa Elena, principesa Irina, principesa Sofia și principesa Maria. Căsătoria lor a durat până la moartea regelui Mihai I în 2017. Principesa Ana a continuat să fie implicată în activități caritabile și în promovarea moștenirii regale a României până la moartea sa, în 2016. Căsătoria lor a fost un eveniment important în istoria României și a familiei regale și a marcat o uniune între Casa de Hohenzollern-Sigmaringen (din care făcea parte Mihai I) și Casa de Bourbon-Parma (din care făcea parte Ana).
„Nu l-am revăzut pe Rege până în luna mai a anului 1948. Atunci m-a întrebat dacă sunt pregătită să împart viaţa cu el, în exil… şi am răspuns: da”, a povestit, peste ani, Regina Ana.
*****
„Imaginația creează realitatea”. 10 iunie 1865…
Opera lui Richard Wagner, „Tristan și Isolda”, are premiera la Königliches Hoftheater und Nationaltheater din München, sub conducerea dirijorului Hans von Bülow.
Compusă între 1857 și 1859, opera în trei acte pe un libret german al compozitorului, se bazează în mare parte pe idila Tristan și Iseult a lui Gottfried von Strassburg din secolul 12.
Compoziția lui Wagner a fost inspirată de filosofia lui Arthur Schopenhauer, precum și de aventura amoroasă a compozitorului cu Mathilde Wesendonck. Recunoscut ca apogeu al repertoriului operistic, Tristan s-a remarcat prin utilizarea fără precedent de către Wagner a cromatismului, ambiguității tonale, culorii orchestrale și suspensiei armonice.
Opera a avut o influență enormă în rândul compozitorilor clasici occidentali și a inspirat compozitori precum Anton Bruckner, Gustav Mahler, Richard Strauss, Alban Berg, Arnold Schoenberg și Benjamin Britten. Mulți îl văd pe Tristan ca o piatră de hotar în îndepărtarea de armonia și tonalitatea practicii comune și consideră că acesta pune bazele direcțialei muzicii clasice în secolul al XX-lea. Atât stilul libretului, cât și muzica lui Wagner au avut, de asemenea, o influență profundă asupra poeților simboliști de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 10 IUNIE … 
Când vremurile au devenit grele, Ray Charles a învățat să se orienteze spre muzică. Cântărețul de soul născut în Georgia învața deja să cânte la pian la vârsta de 5 ani, când fratele său de 4 ani s-a înecat într-o cadă de rufe. Doar doi ani mai târziu, a devenit complet orb după ce a fost lovit de glaucom și s-a înscris cu reținere la Școala pentru Surzi și Orbi din Florida, unde s-a antrenat în pian clasic și a învățat să citească muzică în Braille.
La vârsta de 14 ani, abia începea să-și cultive dragostea pentru jazz și blues, când mama lui a murit. Până când a obținut un contract de înregistrare cu Atlantic Records în 1952, baritonul lui Ray era atât de plin de pasiune și dureri de inimă din trecut, încât blues-ul nu le-a putut stăpâni. Nici gospel, jazz sau R&B. Această voce avea suflet și toate elementele trebuiau să se unească pentru a o susține. Primul său mare hit, „I Got A Woman”, este considerat un prototip al genului soul care avea să devină din plin în „What’d I Say”, smash-ul din 1959 care l-a făcut să ajungă la pop mainstream.
Pe lângă faptul că este un star R&B cu melodii câștigătoare de premii Grammy precum „Georgia On My Mind” și „Hit The Road Jack”, el și-a lăsat degetele să vorbească pe o serie de albume instrumentale de jazz și s-a aventurat chiar în muzica country. Dar Ray a continuat să se lupte în viața personală, deoarece dependența lui de marijuana și heroină (un obicei la care a renunțat în 1966) a dus la multe arestări de-a lungul carierei sale. S-a căsătorit de două ori și a avut 12 copii cu nouă femei diferite. Până în 2004, catalogul lui Ray includea peste 50 de albume de studio și 127 de single-uri. A câștigat mai multe premii Grammy, inclusiv un premiu pentru întreaga viață și a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame. Există chiar și un film biografic, Ray cu Jamie Foxx în rol principal. Dar, după o intervenție chirurgicală de înlocuire a șoldului cu un an înainte, sănătatea lui a continuat să se deprecieze și moare la 10 iunie 2004, la vârsta de 73 de ani, din cauza hepatitei acute. (songfacts calendar)
*****
„Omul este la fel de bun ca ceea ce iubeşte.”
Saul Bellow (10 iunie 1915 – 5 aprilie 2005) a fost unul dintre cei mai cunoscuți prozatori evrei americani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1976).
Motivația Juriului Nobel: „pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a culturii contemporane care sunt îmbinate în opera sa „.
Romanul „Ravelstein” a produs o vie emoție în România, deoarece Saul Bellow l-a folosit drept model pe Mircea Eliade pentru unul dintre personajele sale cu idei fasciste. Cei doi au fost colegi la Universitatea Chicago.
Acțiunea romanului „Iarna Decanului” se petrece de asemenea în România comunistă, una dintre fostele sale soții (Alexandra Ionescu-Tulcea) era de origine română și scriitorul a însoțit-o la București în 1977, într-o societate dominată de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, cu cozi și amestecul Securității în societate.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 10 IUNIE … 
La 10 iunie 1975, The Eagles au lansat al patrulea album, One Of These Nights, care include piesa „Take It to the Limit”, una dintre puținele piese Eagles avându-l ca voce principală pe Randy Meisner.
În luna iulie a aceluiași an, discul a devenit primul album #1 al Eagles în topul albumelor Billboard, obținând trei single-uri de Top 10: ‘One of These Nights’, ‘Lyin ‘Eyes’ și ‘Take It to the Limit’. Albumul s-a vândut în peste 4 milioane de exemplare și a fost nominalizat la albumul Grammy al anului iar single-ul ‘Lyin ‘Eyes’, a fost, de asemenea, nominalizat la Înregistrarea Anului și a câștigat primul premiu Grammy al Eagles pentru cea mai bună interpretare pop de către un duo sau un grup vocal.
One of These Nights este ultimul album Eagles cu chitaristul Bernie Leadon, care a părăsit trupa după turneul One of These Nights și a fost înlocuit de Joe Walsh. Albumul a fost descoperirea comercială a trupei, transformându-i în superstaruri internaționale. Pentru promovarea albumului formația a întreprins un turneu mondial.
*****
„Nimeni nu poate să ne facă vreun rău, nimic nu poate să ne vatăme decât lucrul de care ne temem şi pe care îl iubim…”
Sigrid Undset (n. 20 mai 1882, Kalundborg, Danemarca – d. 10 iunie 1949, Lillehammer, Norvegia) a fost o scriitoare norvegiană. Capodopera ei este trilogia Kristin Lavransdatter(Kristin, fiica lui Lavrans), publicat în trei volume între 1920 și 1922. Acest roman explorează viața unei femei norvegiene din Evul Mediu și este considerat o capodoperă a literaturii norvegiene și a literaturii feministe. Pentru acest roman, Sigrid Undset a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928.
În lucrările sale, Sigrid Undset a abordat teme precum dragostea, credința, războiul, condiția femeii și conflictul dintre individ și societate. Ea a fost interesată de explorarea psihologiei personajelor sale și a folosit adesea istoria și cultura norvegiană ca fundal pentru poveștile sale.
După ce a primit Nobelul, Undset s-a implicat în activități politice și sociale și a devenit un critic vocal al naționalismului și fascismului. În timpul ocupării Norvegiei de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost nevoită să fugă în exil în Statele Unite pentru a scăpa de persecuție. Sigrid Undset a continuat să scrie și să publice până la sfârșitul vieții sale.
A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928.
Motivația Juriului Nobel: „în special pentru descrierea plină de forță a vieții Nordului în timpul Evului Mediu”.
*****
„Să mă renasc de 100 de ori tot învăţător m-aş face, căci nu există o mai frumoasă carieră pe pământ ca aceea de învăţător.”
Ion Pop-Reteganul (n. 10 iunie 1853, Reteag, judeţul Bistriţa-Năsăud – d. 3 aprilie 1905, Reteag, judeţul Bistriţa-Năsăud) a fost învăţător, culegător de folclor, poet, scriitor, traducător, redactor şi publicist.
S-a bucurat de aprecierea elogioasă a celor mai prestigioşi cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, Octavian Goga, B.P. Haşdeu, I. Bianu, I. Urban Jarnik, Gustav Weigand, Nicolae Iorga.
Apreciat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului”.
Imaginile au rol pur ilustrativ și cultural!
