Olivia Hussey și Leonard Whiting
… au fost adolescenții despre care s-a vorbit cel mai mult în anul 1968.
Hussey (16 ani) și Whiting (17 ani) niște necunoscuți până atunci, au fost selectați de regizorul italian Franco Zeffirelli pentru a-i interpreta pe Romeo și Julieta în cea mai de succes adaptare cinematografică a unei piese de William Shakespeare de până atunci. Pelicula a câștigat premiile Academiei de Film Americane pentru cel mai bun director de imagine și cel mai bun design de costume. Ambii actori au primit premiul Globul de Aur la categoria debutanți.
Romeo și Julieta creați de Shakespeare au fost adolescenți; cu toate acestea, în ecranizările anterioare ei au fost interpretați de actori consacrați. Franco Zeffirelli a vrut să facă o breșă în această tradiție și a petrecut mult timp stând de vorbă cu cei doi protagoniști înainte de începerea filmărilor.
La scurt timp după premiera americană a filmului, Olivia Hussey și Leonard Whiting au acordat un interviu pe care îl reproducem integral.
Reporterul: Tocmai v-ați întors de la Roma unde i-ați interpretat pe Romeo și Julieta. Tu, Olivia, ai 15 ani. Este adevărat?
Olivia Hussey: Da.
R.: Iar tu, Leonard, ai 16 ani?
Leonard Whiting: 17
R: Leonard, spune-ne despre experiența ta anterioară ca actor.
L. W.: Am debutat la vârsta de 12 ani și jumătate în televiziune, apoi în teatru și apoi am filmat pentru „Romeo și Julieta.”
R: Și tu, Olivia?
O. H.: Am făcut modelling, am lucrat în televiziune și am mai jucat în alte două filme. Pentru unul am fost în Italia.
R.: Ai fost în Italia?
O. H.: Da
R.: V-a plăcut să lucrați la acest film în regia lui Franco Zeffirelli?
O. H.: Da. Am muncit mult.
R.: Cum vă simțiți să fiți vedete la vârsta asta? Alături de actori consacrați?
L. W.: Practic, în distribuția filmului nu sunt „vedete de film”, ci actori de teatru majoritatea.
R.: V-a ajutat Zeffirelli în timpul filmărilor?
O. H.: Foarte mult, fiindcă repeta rolul cu noi și nu accepta jumătăți de măsură. Trebuia să dai din tine tot ceea ce ai mai bun.
R.: Vă mai recompensa pentru reușită?
O. H. (râde): Uneori, depinde.
R.: Vă mai amintiți câte duble ați filmat pentru o singură scenă?
L. W.: 24
R.: 24 de duble …
L. W.: Nu a fost vina mea. (râde) Lumina nu cădea bine. (Râd amândoi) O altă scenă am filmat-o în cinci locuri diferite.
R.: Ați mai avut o scenă nud împreună după nunta voastră. (către Olivia): Te-a deranjat acea scenă?
O. H.: Oh, Doamne, eram pregătită pentru ea încă de la audiții.
R.: Credeți că, prin faptul că ați apărut nud, scena respectivă a fost mai bună?
O. H.: Da, pentru că nu are nimic murdar în ea.
R.: O chestiune care apare în cazul unui film în care protagoniștii sunt atât de tineri, ca voi, este că există posibilitatea să nu se mai audă de ei vreodată. Pe voi vă deranjează sau afectează această afirmație?
(O. H. și L. W. se uită complice unul la celălalt și răspund): Da, puțin. Ne afectează și acum.
R.: Trebuie să aveți mare grijă ce urmează în carierele voastre. (așteptări prea mari de la public n.n.)
L. W.: Da. Și cred că depinde ce vrei să devii: actor sau vedetă de film, actor de teatru sau de televiziune, sunt fațete diferite ale aceleiași monede.
R.: Cum v-ați înțeles în pauzele de la filmare? Nu vă cunoșteați înainte, nu-i așa?
L. W. (râde): Destul de rău!
O. H. (râde și ea): Glumesc, foarte bine!
R.: Apropos de viitor, tu, Leonard, ce vrei să devii? Actor sau star de cinema?
L. W.: Nu știu încă.
R.: Vrei să continui să joci?
L. W.: Da. Spuneam mai devreme despre diferența dintre un actor și o vedetă de film; și vedetele sunt actori, dar cred că e o diferență între ei.
R.: Există în general o tendință printre actorii de film să nu se mai întoarcă în teatru. Tu ai experiență în teatru.
L. W.: Da
R.: Vrei să joci mai departe roluri în teatru?
L. W.: Da. Și să le combin, teatru cu film.
R.: Dar tu, Olivia?
O. H.: Și eu la fel, să le combin.
R. (către Olivia): Tu nu ai experiență în teatru.
O. H.: Ba da, doi ani.
R. (către Leonard): Ai în proiect acum un nou film?
L. W.: Da
R.: Pentru carierele voastre, a fiecăruia dintre voi, credeți că ar fi un lucru bun să lucrați din nou împreună? În viitorul apropiat? Pentru că sunteți asociați unul cu celălalt, la vârsta asta. Ce credeți în legătura cu asta?
O.H.: Dacă mi s-ar oferi un rol bun alături de el, aș accepta.
R.: Și dacă ați avea un alt partener?
O. H.: Aș accepta oricum rolul.
R.: Dar contractele pe termen lung? Ce părere aveți despre ele?
L. W.: Nu am avut timp să mă gândesc la asta. Cred că avantajul unui contract pe termen lung este că poți lucra nouă luni pe an.
R.: Și acum o întrebare pentru tine, Olivia. Ai 15 ani, ești prea tânără să fumezi. (În timpul interviului ea fumează și amândoi sorb dintr-un pahar cu alcool). Când ai început?
O. H.: La 14 ani.
R.: Cum v-ar plăcea să fie viitorul vostru în următorii trei ani?
L. W.: Să joc teatru. Și să am parte de un rol bun într-un film, cum a fost acesta.
R.: Peste 3 ani tu vei avea 20 de ani, iar tu vei avea 18. Ce tip de rol crezi că vei juca la 18 ani?
O. H.: N-am idee.
R.: Ai vrea să joci roluri de femeie matură? Acest rol este unic, este al unui copil care devine femeie. Te vezi interpretând roluri mai mature la 18 ani?
O. H.: Mi-ar plăcea.
R.: Și nimeni n-ar crede atunci că ai doar 18 ani. (Olivia râde.) Dar tu, Leonard? Vei fi legat de acest personaj care are 17 ani, merge pe 18, apoi 19. Ce crezi în legătură cu asta?
L. W.: Nu, nu cred că jucându-l pe Romeo la vârsta de 18 ani e un mare noroc, pentru că este vorba de acea barieră periculoasă de a fi distribuit ca adolescent.
R.: Voi ați jucat conform textului piesei originale sau scenariului filmului? Cunoșteați piesa înainte?
Ambii: Cunoșteam piesa.
R.: Olivia, recită, te rog, un vers din piesă.
O. H. (zâmbind): Nu
R.: Nu-ți cer să interpretezi acum, doar să reciți niște cuvinte.
L. W. (zâmbind către O. H.): Nu asta, iubito, ai spus-o de atâtea ori! :)) (Apoi recită la unison câteva versuri și amândoi, zâmbind, către reporter): Știați asta!
R.: Regizorul, Franco Zeffirelli, fiind italian, v-a atras atenția asupra faptului că în limba italiană textul sună diferit față de cel în limba engleză? Că trebuie să accentuați anumite cuvinte?
L. W.: Nu. De fapt piesa e minunată, sună grozav și în engleză. (zâmbind)
R.: Vă mulțumesc amândurora.
Ambii: Și noi mulțumim.”
La aniversarea a 50 de ani de la realizarea filmului, Olivia Hussey și Leonard Whiting au fost invitați la o sesiune de Q & A. Cu această ocazie au povestit cu nostalgie cum regizorul Franco Zeffirelli i-a ales pe ei doi dintre sute de tineri care veniseră pentru casting: „Tu și tu!” Pentru pregătirea rolurilor au avut de vizionat împreună Îmblânzirea scorpiei în recenta versiune ecranizată tot de el. Olivia Hussey i-a adus un elogiu post mortem regizorului.
„A fost un geniu, după ce am lucrat cu el, foarte greu a mai fost să lucrez cu alți regizori.”
La rândul său, Leonard Whiting îl asemuia pe Zeffirelli poetului John Keats care a scris:
„Frumusețea e adevăr, adevărul e frumusețe.”
iar în lumea asta nu e nevoie să știi și altceva.
Sunt mândru, și cred că și Olivia este, că am făcut parte dintr-un film plin de viață și energie pozitivă și aș vrea să se mai facă și în ziua de azi astfel de filme.
Întrebați cum s-au descurcat cu celebritatea apărută peste noapte, cei doi actori au mărturisit că le-a fost foarte dificil, nu au mai avut parte de intimitate, în pauzele de filmare aveau loc întâlniri cu diferiți fotografi, ziariști, paparazzi mereu pe urmele lor.
Despre geniul muzical al compozitorului filmului, Nino Rota, Leonard Whiting a povestit cu umor:
Pe platou era un pian. Nino mi-a spus: Leonardo, cântă ceva la pian! I-am răspuns că nu știu să cânt. Mi-a zis: Toată lumea știe să cânte la pian!
La întrebarea: „Ce sfat le-ați da tinerilor îndrăgostiți de astăzi?” Olivia Hussey a răspuns:
„Distrați-vă!”
Franco Zeffirelli a fost un regizor și producător italian renumit, născut pe 12 februarie 1923, la Florența, Italia, și decedat pe 15 iunie 2019. Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul filmului, teatrului și operelor. Stilul său vizual opulent și abordarea dramatică a poveștilor clasice au făcut din Zeffirelli o figură marcantă în lumea artei.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Zeffirelli este adaptarea cinematografică a piesei „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, din 1968, care a fost apreciată atât de critici, cât și de public, și i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar. Acest film este adesea lăudat pentru interpretarea autentică și emoționantă a personajelor principale, precum și pentru decorurile și costumele opulente care reușesc să recreeze atmosfera epocii renascentiste.
Zeffirelli a fost, de asemenea, recunoscut pentru producțiile sale de operă, regizând spectacole la marile case de operă din întreaga lume, inclusiv la Metropolitan Opera din New York. Abordarea sa vizuală grandioasă și atenția la detalii au făcut din producțiile sale de operă evenimente spectaculoase, adesea primite cu laude de către critici și public.
Pe lângă „Romeo și Julieta”, Zeffirelli a regizat și alte filme remarcabile, precum „Fratele soare, sora lună” (1972), care explorează viața Sfântului Francisc din Assisi, și „Iisus din Nazaret” (1977), un film de televiziune care povestește viața lui Iisus Cristos și este considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai bune adaptări ale acestui subiect.
Franco Zeffirelli a fost, de asemenea, un om de cultură profund implicat în politica și societatea italiană, având chiar și o carieră politică, fiind senator în Parlamentul italian pentru o perioadă.
Contribuțiile sale în domeniul artei vizuale și interpretative au lăsat o amprentă de neșters, iar lucrările sale continuă să inspire și să emoționeze publicul și astăzi.
Citiți și despre Paul Celan
