„Rita” sau despre a fi profesor

Serialul danez Rita a fost produs de SF Studios și regizat de Christian Torpe, fiind difuzat inițial pe postul de televiziune TV 2. Având premiera în Danemarca, la data de 9 februarie 2012, cele cinci sezoane s-au încheiat în 20 iulie 2020 cu cel de-al patruzecilea episod. Filmările au avut loc în Rødovre (Zealand), iar Keld Reinicke, Karoline Leth, Lars Bjørn Hansen, Birdie Bjerregaard, Christian Rank, Jennifer Green și Christian Torpe sunt producătorii executivi ai serialului, cel din urmă fiind, de asemenea, scenaristul principal. Ultimele trei sezoane au fost produsul colaborării postului de televiziune danez TV2 cu Netflix, serialul devenind o producție originală Netflix și fiind, astfel, disponibil publicului internațional.

Actrița Mille Dinesen, interpretând personajul central al serialului, a câștigat premiul Festivalului Monte-Carlo Television la categoria Outstanding Actress in a Drama Series în 2012, iar în 2014 a câștigat, în cadrul Zulu Awards, la categoria Best Actress. În 2021 serialul Rita a fost premiat la categoria Best Television Series în cadrul Copenhagen TV Festival.

Jurnalistul Henrik Palle a scris în ziarul Politiken al anului 2015 despre Rita, menționând faptul că anumite personaje într-adevăr sunt verosimile, având un comportament cât se poate de „real”, precum în viața cotidiană.

Personajul principal, Rita Madsen, interpretat de Mille Dinesen, nu este doar o profesoară de științe umaniste atipică din învățământul preuniversitar; Rita este o mamă atipică, o femeie atipică, o luptătoare. Uitându-mă la primele episoade, mi se derulau, involuntar, în minte următoarele întrebări: „Dacă în România ar exista o astfel de profesoară, cam cât de repede ar zbura din învățământ?”, „S-ar înhăma la o astfel de vocație o astfel de persoană, dar pe plaiurile mioritice?”, „Sistemul de învățământ danez e incontestabil mai bun, dar să fie oare ideal?”. Divorțată, mamă a trei copii, Jeppe, Ricco și Molly, amatoare a sexului ocazional, Rita nu trece prin viață, ci sfidează viața: cu geaca de piele și țigara aprinsă între buze își întâmpină provocările, afirmând ea însăși că nu se teme de luptă/ conflict, ci îi place.

Rita

sursă foto: zip.news (personajul Rita, interpretat de Mille Dinesen)

Acesta este momentul în care cititorul își va pune problema dacă eroina rebelă a serialului este o mamă bună sau o profesoară bună, dacă din punct de vedere etic este posibil ca Rita să-și îndeplinească atribuțiile profesionale așa cum trebuie. Într-adevăr, etica acestui personaj este cel puțin discutabilă, însă este cert că în momentul în care mezinul, Jeppe, a traversat o criză adolescentină, spunându-i mamei sale că vrea să fie anarhist/ punker sau în momentul în care acesta îi dezvăluie orientarea sa sexuală, Rita nu-l trimite nici la biserică și nici la psihiatrie, în schimb îl înțelege și îl acceptă, așa cum este el. De asemenea, este cert că deși Rita nu le permite elevilor să fie lipsiți de respect, citește printre rânduri; face diferența dintre un exces de zel infantil și o răbufnire cu rădăcini mai adânci, abia în cazul celei de-a doua situații implicându-se la nivel personal în viața respectivului elev și încercând să-l ajute.

Personajul principal este prezentat, de asemenea, în ipostaza de femme fatale, ipostază care nu știu cât de plauzibilă ar fi fost pentru o astfel de tipologie feminină, însă „decupată” din mediul scandinav și „lipită” într-un mediu cu puternice influențe slavico-latine (în schimb, ar fi foarte plauzibilă dacă s-ar aplica rivalei Ritei, consilierul școlar Helle, opusul acesteia ca tipologie umană și feminină). Astfel, directorul școlii, Rasmus, deși îndrăgostit de Rita, acceptă o relație strict sexuală cu aceasta, statut care se schimbă doar în momentul în care aceasta își dorește, cuscrul Ritei fiind un fost iubit din prima tinerețe, are o aventură cu un bărbat care se dovedește a fi fratele mai mare al unui elev și tatăl celei mai bune prietene din adolescență a Ritei, Lea, acesta reprezentând primul măr interzis mușcat de eroină, prima mare dezamăgire a Leei, pusă față în față mai târziu cu cea care i-a distrus familia cu ani în urmă, de această dată în ipostaza de profesoară a fiului său. Chiar și Hjørdis, colega Ritei și prietena ei, rămâne însărcinată în momentul în care decide să-și împlinească o fantezie sexuală în care ea juca rolul Ritei.

sursă foto: imdb.com

Relația de prietenie bazată pe dinamica dominant-dominat dintre Rita și Hjørdis nu a fost niciodată dorită de eroină, Rita afirmând în repetate rânduri că nu vrea să-i spună ce să facă, nu îi pretinde nici prietenia și nici supunerea. Cu toate acestea, dorința lui Hjørdis de a avea pe cineva pe care să-l urmeze cu abnegație s-a proiectat asupra Ritei, urmând-o chiar și în orașul natal, cele două punând bazele unei școli private în casa părintească a personajului central.

Rita și Hjørdis (Mille Dinesen și Lise Baastrup) sursă foto: netflix.com

Nevoită să se întoarcă în orașul natal, drept urmare a lipsei dorinței de a face compromisuri pentru fiul unei femei influente din punct de vedere politic, orice oportunitate în calitate de dascăl fiindu-i închisă de către aceasta, Rita este pusă în situația de a-și înfrunta trecutul dureros și, în final, de a face pace cu sine. Este notabil faptul că stilul vestimentar al Ritei, precum și comportamentul este același cu cel din adolescență, din punct de vedere al maturității emoționale eroina întâmpinând un blocaj, așadar stagnând în jurul vârstei de șaisprezece ani. De asemenea, relația abuzivă cu tatăl eroinei, care își acuză fiica pentru dispariția soției sale, precum și atitudinea misogină a unui profesor al Ritei este posibil să-i fi declanșat – într-o perspectivă psihanalitică – frica de atașament și dorința subconștientă de a-și „pedepsi” partenerii sexuali prin nesupunere și distanțare. Înfruntarea trecutului cu prezentul, a adolescentei Rita cu femeia Rita, a reîntâlnirii cu Lea reprezintă victoria personajului principal în lupta cu sine însăși.

Tessa Hoder în rolul Ritei în adolescență (sursă foto: themoviedb.org)

O întrebare care i-a fost pusă Ritei în diverse contexte este „De ce te-ai făcut profesoară?”, iar răspunsul – resimțit ca o revelație, însă avându-și originile în adolescență, în cadrul discuției cu un profesor în vârstă, cu idei rigide – este „Ca să-i apăr pe copii de părinții lor.”, răspuns asupra căruia ne-ar prinde tuturor bine să reflectăm. Faptul că Rita, silită să părăsească școala în care a predat ani de zile, a plecat în aplauzele tuturor elevilor instituției demonstrează că – în stilul ei nonconformist – a făcut ceva bine, a lăsat în urma ei ceva memorabil.

De ce recomand serialul publicului român? Pentru că învățământul nordic nu este perfect, dar este cu siguranță mai bine gândit, într-un mod mai rațional (o ședință particulară cu părinții, indiferent de naivitatea sugestiilor date de profesori, este preferabilă de zece ori uneia cu toți părinții, în care știm prea bine că se încurajează competiția toxică între elevi, ignorându-se problemele esențiale), pentru că am putea să înțelegem și să acceptăm că așa-zisa feminitate este o armă indispensabilă în cucerirea sexului opus doar în anumite culturi și este, în fond, o chestiune subiectivă și pentru că toleranța și deschiderea către o nouă perspectivă care nu lezează drepturile nimănui este întotdeauna de dorit.

Citește și Profesor în ediție limitată