rima e ca femeia ce merge-n spatele bărbatului
nu-ți place s-o știi acolo, dar adori cum sună
curbura coapselor ei, urmă-adâncită
în călcătura drumului.
cu ritmul e altă poveste, la fel de veche și aiuritoare
precum timpul împărțit de dantelărese
în ochiuri de stele,
ochi de lynx și de
peștoaice seduse și părăsite.
le reproșai lipsa statorniciei în gând
cum se ia făptuitei măsura – întrebai prefăcut
habar nu ai câtă iubire a încăput în cel ce cânta
și mai cântă
„pe un picior de plai
pe-o gură de rai”.
foto Rhythm & rhyme sursa
Citește și nemișcare
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
