„Fericirea nu este o destinație sau o experiență. Este o decizie.”
Carlos Santana (n. 20 iulie 1947, Autlán de Navarro, Mexic)
Să crezi în tine şi să trăieşti în acord cu propriile convingeri, păşind în har – aceasta ar fi calea recomandată de către Carlos – sau să mergi în frică, cele două separându-se atât de clar, precum apa de ulei.
Vioara
Carlos a început să cânte la vioară când avea doar cinci ani. Tatăl său, José Santana, violonist profesionist, având propria trupă mariachi, a fost cel care l-a inspirat pe Carlos să urmeze o carieră în muzică.
Abia la vârsta de opt ani, Carlos a început să învețe chitara.
Familia Santana s-a stabilit în Districtul Misiunii Latino din San Francisco în anii ’60, loc în care latino s-au reunit cu hippies şi au creat o viață bogată a străzii. Geniul băiatului și decorul unic al Misiunii au stârnit una dintre cele mai transcendente fuziuni din istoria muzicii americane. S-a născut sunetul în care linia melodică reflectată de bluesul chitarei electrice a lui Carlos a fost aşezată pe ritmurile latine și africane, cu instrumente de percuție precum timbalele și congasele care nu se aud, în general, în muzica rock.
„S-a întâmplat așa că a existat un portorican, un mexican, un nicaraguan, un tip irlandez, un norvegian și un tip negru în trupă”, își amintește bateristul conga, Mike Carabello.
„Nu am făcut-o intenționat, știi, dar muzica a ieșit din asta.”
Născut din improvizație, sunetul unic al Santanei s-a transformat într-o interpretare disciplinată. Fie că este vorba despre „Black Magic Woman”, „Evil Ways”, „Samba Pa Ti” sau „Oye Como Va”, fiecare membru al trupei cântă din inimă, dar nicio notă nu e altfel decât la locul unde trebuie să fie.
Soția
Carlos Santana – a cărui formație înființată în 1966 în San Francisco se numără printre puținele care poarta numele unuia din membri – este căsătorit cu actualul său baterist – muziciana Cindy Blackman.
Cererea în căsătorie a bubuit pătimaş, pe scenă, în iulie 2010, în timpul unuia dintre concertele lor din Chicago, după solo-ul ei de tobe. Încă o modalitate – probată practic în cel mai convingător tempo muzical – de a cuceri inima unui bărbat… şi nu oricare.
Faima
Carlos a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 1998, afirmându-se: „Rock și relevanță din 1966. Fuziunea de jazz, rock și influențe latine i-a construit un regat de succes și de durată în lumea rock-ului. Fără a se teme să zdruncine lucrurile, Santana a colaborat cu grupuri diverse și a pus în scenă una dintre cele mai de succes întoarceri ale tuturor timpurilor.”
În același an a primit şi o stea pe Walk of Fame de la Hollywood.
Nominalizat pentru 14 Grammy și câştigând 10, Santana a câștigat primul său Grammy în 1988 pentru piesa „Blues For Salvador”. În 1999, trupa a câștigat în total 8 Grammy pentru albumul „Supernatural” și încă unul pentru piesa „The Game of Love”, în 2002.
Casă bună cu mâncarea şi pantofii
Începând din anul 2008, Santana deține un lanț de restaurante denumit, delicios, ”Maria Maria”, după cântecul său cu același nume, de pe albumul „Supernatural”.
Chitaristul are și propria sa linie de pantofi, Carlos by Carlos Santana, care (în)cântă şi „oferă interpretări uimitoare ale tendințelor de încălțăminte de sezon pentru femeia care se îmbracă să fie remarcată”.
Încă un motiv, în plus, să-l iubim.
O parte din veniturile din vânzări sunt donate Fundației Milagro, fondată de Carlos și familia sa în 1998. Fundația ajută copii vulnerabili, din întreaga lume, în domeniile educației, sănătății și artelor.
Cum să nu-i dai crezare când spune că „O inimă deschisă este tot ce poți avea mai de preț.” ?!
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.