Duminica e dulcea fată ce-și pune
hainele ei cele mai bune
Regină de-o zi
e doar pentru tine
așa specială, neștiutoare că poate schimba
pe ici, pe colo, destine.
Rochia-grădină
brodată-n licurici adormiți
pe lung
cu fir de verbină
Balerinii cei noi și sprințari
din merișor
moale s-o salte când vine
pe vârfuri, ușor
La urechi, suspendați
doi picuri de ametist
culeși din visul lupinului sufletist
Și-o columbină străvezie, să-i țină
de of și de ploaie
ultima modă de pelerină
pentru o fată mezină
ca ea.
Ce stai pe gânduri?!
Invit-o la o cafea…
foto tumblr.com
Citește și Terțe, octave și cvinte
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
