De la „Some Like It Hot” până la „The Defiant Ones”, Tony Curtis a fost regele zdrobitorilor de inimi romantice feminine ai anilor ’50, de la Hollywood. Pentru un băiat care și-a început viața ca Bernard Schwartz, fiul unui croitor din Bronx, Tony Curtis a depășit așteptări mai mult decât îndrăznețe, făcând peste 130 de filme.
Tony Curtis (n. 3 iunie 1925, The Bronx, New York, d. 29 septembrie 2010, Henderson, Nevada)
Ochii albaștri pătrunzători și înfățișarea atrăgătoare au fost atuuri greu de ocolit sau de nebăgat în seamă.
După ce s-a înscris în Marina SUA și a slujit în al doilea război mondial, actorul aspirant s-a mutat la Hollywood, California și a decolat cu stil și eleganță în carieră în urma unei căsătorii de calitate cu Janet Leigh, în anul 1951, din care au rezultat fiicele Kelly Lee și Jamie Lee Curtis.
Tony Curtis cu soția Janet Leigh și fetele Jamie Lee Curtis și Kelly
În anii 1950 și 1960 Tony Curtis a jucat în filme precum Houdini, Operation Petticoat, Some Like It Hot, The Defiant Ones și Spartacus.
Copilul
Tony Curtis s-a născut ca Bernard Schwartz la 3 iunie 1925, în Bronx, New York, din părinți imigranți evrei maghiari – Helen și Emanuel Schwartz. Tatăl deținea un magazin de croitorie, familia locuind în spatele acestuia, într-un apartament înghesuit în care copilul Curtis împărțea camera cu cei doi frați, Julius și Robert și beneficia de bătăi dese din partea unei mame bolnave de schizofrenie.
În timpul marii crize economice din 1933, părinții s-au văzut în imposibilitatea susținerii financiare a băieților. Curtis și Julius au fost plasați într-o instituție de stat unde au suferit, fiind frecvent implicați în conflicte cu tineri antisemiti. În 1938 Julius a fost lovit de un camion, avea doar 12 ani când a murit.
Zguduit de pierdere, Curtis s-a hotărât să lupte pentru o viață mai bună și a început să frecventeze Colegiul Seward Park din Manhattan. După absolvire s-a înscris în Marina S.U.A., servind în al doilea război mondial la bordul submarinului Proteus. După o eliberare onorabilă din serviciul militar, Curtis a început lecții de actorie la New School for Social Research, New York.
Puncte luminoase din carieră
Alura seducătoare l-a ajutat să încheie un contract cu Universal Pictures, în 1948. Și-a schimbat numele în Anthony Curtis și a început o serie de roluri în filme mici, printre care Criss Cross (1949), Francis (1950) și No Room for the Groom (1952).
Tony Curtis în The Vikings – 1958
Datorită, în mare parte, căsătoriei sale cu frumusețea hollywoodiană Janet Leigh, Curtis a continuat să joace un șir de roluri de succes la sfârșitul anilor 1950 și 1960 – Houdini (1953) în care Leigh era co-starul său, comedia militară Operation Petticoat (1959), faimoasa comedie romantică Some Like It Hot, cu co-starul Marilyn Monroe și epopeea istorică Spartacus (1960) a lui Stanley Kubrick, unde a jucat împreună cu Kirk Douglas și Laurence Olivier.
Janet Leigh
Momente din viața unui băiat frumos
Cariera vedetei a intrat pe o pantă descrescătoare, însă, în 1962, când a divorțat de Leigh în urma unei aventuri cu actrița germană Christine Kaufmann, în vârstă de 17 ani. Curtis și Kaufmann s-au căsătorit în 1963 și au divorțat în 1967. La scurt timp, în 1968, actorul s-a căsătorit cu modelul Leslie Allen, în vârstă de 23 de ani. După divorțul lor din 1982, el va mai avea încă trei căsătorii – cu Andrea Savio (1984-1992), Lisa Deutsch (1993-1994) și Jill Vandenberg (din 1998 până la moartea sa în 2010). Pe lângă cele șase căsătorii, așa cum îi stătea bine unui băiat frumos, Curtis a avut mai multe romanțe, demne de amintit fiind Marilyn Monroe și Natalie Wood.
Curtis și Marylin
Reinventare
Anii ’70 au fost o luptă cu dependența de alcool și droguri. Cariera actorului a curs mai departe în filme care nu au atras atenția și în diverse emisiuni TV, în cele din urmă reușind o reabilitare și o reinventare ca pictor. A scris și două autobiografii: Tony Curtis -The Autobiography (1994) și Prince American -A Memoir. Filmul său final a fost David & Fatima (2008). (sursa)
”Pentru mine, pictura este mult mai mult decât o terapie; este un mod de viaţă.”
Modestie
”Fiecare film în care am avut un rol a ajuns în cele din urmă la televizor.”
foto tumblr.com
Citește și Așteptare și emoție fără dezamăgire
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.