Dansul, sublima formă a dragostei de frumos
Între toate formele de manifestare artistică pe care umanitatea le-a inventat și perfecționat de-a lungul istoriei sale culturale, dansul este una dintre cele mai complexe, antrenând toate cele trei dimensiuni ale ființei: trupul, spiritul și sufletul.
El este ritual, magie și descântec vindecător, pentru că îmbină, într-un melanj impresinant de senzații, limbajul trupului celor doi dansatori și cel al muzicii, care îi imprimă un ritm personal, unic. Nicio ființă nu este identică alteia, așa cum niciun dans nu se apropie de altul, chiar dacă este performat de același cuplu, pentru că omul rezonează aici și acum, în funcție de stare, context și permeabilitatea sufletească datorită căreia îl integrează pe celălalt în propria structură sufletească.
Un VALS pentru eternitate
Dansul are și o funcție ritualică bine reprezentată, nu numai datorită vechimii sale ancestrale, ci și faptului că reface, prin unirea celor două corpuri, misterul creației, fiind capabil să refacă, la scară umană, misterul sacru al hierofaniei. „Pe cer dansează lumina şi întunericul ca pereche. Pe pământ dansează viaţa şi moartea ca pereche. Dansul e acela care exprimă mesajul primitiv al creaţiei.”, spune Rabindranath Tagore, celebrul poet-filozof al Indiei. Vechi de peste 9000 de ani, el a însoțit omul la sărbătorile importante pentru el și pentru comunitate, creând bunădispoziție și antrenând spiritele.
Dansul este un eveniment la care partenerii participă total, desprinși din lumea reală, purificați de orice gând străin sau patimă ilegitimă, trăind la unison efectul de catharsis („purificare prin artă” – Aristotel). Melodia facilitează apropierea și induce starea de transă, atât de necesară fericirii, iar dansul devine, în acest moment, o adevărată operă de artă. Trupul devine euritmie pură, iar mișcările ilustrează frumosul în forma lui cea mai pură – grațiosul. Gesturile sunt instinctive, asemeni celor pe care le fac copiii, auzind o anumită melodie care exercită asupra lor o fascinație anume.
Dansul este cea mai frumoasă poveste a conviețuirii omului cu sine, cu celălalt și cu universul, într-o armonie deplină. Dansatorii nu au vârstă, pentru că dansul înseamnă ieșire din timpul profan și recuperare a stării paradisiace.
Așa că:
„Dansează ca şi cum nu te vede nimeni; iubeşte ca şi cum nu ai fost niciodată rănit; cântă ca şi cum nu te-ar auzi nimeni; trăieşte ca şi cum ai fi singurul om de pe pământ.”
Mark Twain
„Ceea ce contează în dans nu sunt opiniile dansatorului: psihologice, politice sau morale. Nu contează nici ce crede acesta despre episoadele din propria lui viață. Ceea ce este expresiv în dans este felul în care el se mișca, felul în care își expune corpul în miscare.”
- „Dansul este cea mai elevată, cea mai emoţionantă, cea mai frumoasă dintre arte, pentru că nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă; este chiar viaţă.”
Havelock Ellis
„Învăţând să dăruim ceea ce dorim să obţinem, noi activăm şi regizăm dansul vieţii, imprimându-i o mişcare sublimă, vie, dinamică, ce constituie însăşi esenţa vieţii.”
Deepak Chopra
Citiți și Dansați, visați, iubiți! în Catchy.ro
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
