Prietena mea genială. Despre falsa prietenie
Serialul Prietena mea genială (L’amica geniale) reprezintă o ecranizare după seria de romane compusă din patru volume, Tetralogia napolitană, a autoarei italiene Elena Ferrante.
Cartea a apărut în anul 2011, iar serialul a fost denumit după primul volum al seriei livrești.
Prietena mea genială (sursă foto: https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=3043751)
My Brilliant Friend, după traducerea în limba engleză, poate fi urmărit pe HBO Max, serialul dramatic având patru sezoane și fiind lansat în 2018, în regia lui Saverio Costanzo. Prietena mea genială urmărește relația complicată dintre Raffaella Cerullo (Lila) și Elena Greco (Lenù), cele două provenind dintr-un cartier sărac de la periferia orașului Napoli.
Acțiunea începe în copilăria celor două fete, derulându-se până la bătrânețe, adică din perioada postbelică până în contemporaneitate.
Personajul Elenei este interpretat, în funcție de perioada vieții, de Elisa Del Genio, Margherita Mazzucco, Alba Rohrwacher și Elisabetta De Palo.
Personajul Lilei este interpretat de actrițele Ludovica Nasti, Gaia Girace și Irene Maiorino.
Irene Maiorino – Lila și Alba Rohrwacher – Lenù (sursă: raiplay.it)
Elena și Lila. Eterna competiție
Fascinația Elenei Greco pentru colega ei de clasă Raffaella Cerullo începe cu inteligența sclipitoare a celei din urmă: dacă Elena e prima din clasă la învățătură, și e cea mai cuminte și mai conștiincioasă, Lila învață să scrie singură.
Dacă Lilei nu i se permite să-și continue studiile, pentru Elena se fac eforturi în acest sens, cele două fete fiind încurajate deopotrivă de doamna învățătoare, dar nu și de familie, cu excepția tatălui Elenei.
Scopul Lilei este să se folosească de cine poate pentru a-și atinge obiectivele, în timp ce scopul Elenei este de a fi ca Lila. Prietenia celor două reprezintă un amalgam de tristețe, neputință, veselie, invidie și admirație.
Chiar și atunci când cele două, la vârsta maturității, decid să devină o echipă în scopul creșterii copiilor, se pune problema copilul cui e mai educat, mai inteligent, mai pragmatic.
Îndrăgostite și părăsite de Nino Sarratore, chiar dacă în perioade diferite ale vieții, cele două au fost într-o competiție tacită pentru a-l cuceri în perioada adolescenței.
Dincolo de orice, cea mai mare durere a Lilei este faptul de a i se nega posibilitatea de a-și continua și de a-și aprofunda studiile. Aceasta consideră că orice a obținut vreodată Elena, pe plan academic sau nu, ea ar fi putut să obțină mai ușor și cu mai mare succes. Pe de altă parte, tupeul Lilei reprezintă obiectivul și totodată obiectul fascinației Elenei, conturându-se în timp tot mai tare drept ceva de neatins pentru cea din urmă.
Margherita Mazzucco – Elena Greco și Gaia Girace – Raffaella Cerullo (sursă: vogue.it)
Antiteze
Lila sparge tiparele, seduce, cucerește, manipulează, se luptă, având un curaj incomensurabil și o încăpățânare brutală pe măsură.
Pe Lila nu o opresc nici rigorile vremurilor, nici meschinăriile fraților Solara (nume reprezentativ, locuitorii cartierului gravitând în jurul lor, precum planetele în jurul Soarelui), nici violența lui Stefano Carracci (soțul ei). Violentă fizic și în limbaj, orgolioasă și colerică, Lila face o sumedenie de alegeri care nu o avantajează, dar reușește mereu să-și revină, fiind muncitoare și ambițioasă.
Pe de altă parte, paradoxal, duritatea caracterului și al limbajului ei este dublat de instabilitate, de fragilitatea-i lăuntrică, manifestată ca un sistem de autodistrugere.
Când Lila se prăbușește ca o epavă, Elena e acolo să o prindă, metaforic, ridicând-o de fiecare dată cu blândețe și dovedind o răbdare pe care Lila nu o merită.
Elena e atipică, la rândul ei, dar în alt sens: delicatețea, tactul, sensibilitatea, chiar și aspectul fizic (fiind blondă, cu ochi albaștri), reprezintă trăsături foarte rar întâlnite în rândul femeilor din sudul Italiei. Poate că singurele moduri prin care Elena se remarcă drept o femeie controversată este reprezentat de scrierile ei și de decizia de a divorța pentru a putea fi cu un alt bărbat.
Manifestările impulsive și aproape violente fizic se observă în relația cu fiicele ei, însă aproape deloc în relațiile sale interumane.
Atitudinea sfioasă a Elenei este, nu de puține ori, ținta ironiilor Lilei, Elena interiorizând frustrările create de prietena sa.
Elisa Del Genio și Ludovica Nasti în serialul „Prietena mea genială” (sursă foto: labiennale.org)
Prietenie de-o viață?
Putem observa că prietenia celor două a supraviețuit numeroaselor provocări, conflicte, convingeri și alegeri diferite de viață.
Cu toate acestea, în esență, Prietena mea genială nu este povestea unei prietenii autentice, bazată pe respect și pe considerație mutuală, ci, mai degrabă, este povestea unei competiții între două femei fundamental diferite.
Citește și Zsa Zsa Gabor, o stea la Hollywood
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.
