Povestea noastră – Direcția 5 – Octombrie
Octombrie – povești de dragoste care încep și nu se mai sfârșesc. Sau, poate, da, pier „uitate” pe o alee cu frunze moarte, dar minunate, într-un parc al aducerilor aminte:
„Nu vom afla vreodată ce oare ne-a legat
Când s-a sfârșit deodată, când oare am uitat.”
Iubirea e tot ce ne dorim, iar la final e tot ce am avut, spune Paler de parcă ar cotrobăi cu minuție prin sufletul omului și-ar scoate de-acolo duioșii în armonie cu Octombrie.
„A rămas din noi povestea noastră, doar atât,/ e cineva să poată să creadă în trecut/ Singur acum, aici sunt doar eu/ în locul tău nimeni, sunt singur mereu/ Te caut din nou, în noapte târziu/ aproape de tine aș vrea să fiu.”
Albumul Octombrie al Direcției 5 a fost lansat în anul 2001 și conține cele mai frumoase culori ale toamnei: Primul meu sărut, Departe ești tu, Tot ce vrei, Noaptea ești doar a mea, Ești stilul meu, Vreau să mai stai doar o zi, Nu te mai las să pleci, Vreau să mă îndrăgostesc, Povestea noastră, Ploaia, Octombrie.
Citește și Il me dit que je suis belle
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.