NATURE vs NURTURE – “De Tweeling”
Ecranizarea “De Tweeling/ The Twins” (2002) vine după romanul cu același nume de Tessa de Loo, editat ȋn 1993 și tradus ȋn 24 limbi. Din păcate, cartea nu a cunoscut și o traducere ȋn limba romȃnă. Filmul debutează cu imaginea clasică a gemenelor despărţite ȋn copilărie, temă din “Secretul celor două Lotte”, “The Parent Trap” sau “It Takes Two”, dar virează brusc spre zona dramatică a Europei măcinate de cel de-al doilea Război Mondial.
Foto: Roy Beusker
Anna și Lotte Bamberg rămȃn orfane la 6 ani, după moartea părinţilor lor. Rudele (o familie ȋnstărită din Olanda și un cuplu de fermieri modești din Germania) ȋncep o luptă meschină pentru preluarea lor, nu neapărat din raţiuni sentimentale. Familia de fermieri tranșează rapid situaţia: noi vrem fetiţa sănătoasă, cea bolnavă poate fi luată de ceilalţi doritori. Anna este crescută ȋn Germania, la fermă, unde nu i se oferă condiţii pentru o educaţie solidă sau un trai confortabil, ȋn timp ce Lotte ajunge ȋn Olanda, unde este tratată de tuberculoză și are parte de tot ce este considerat util pentru viitorul ei: lecţii de pian, de limbi străine, cultură, literatură. Tot ce pare să le mai lege pe cele două gemene sunt amintirile comune: un cȃntecel pe care ȋl intonau cȃnd se jucau și batistele cu broderie delicată. Își scriu, ȋnsă plicurile nu ajung niciodată la destinaţie, ȋntrucȃt adulţii din jur decid fără să ţină cont de trăirile lor.
De Tweeling,
Se reȋntȃlnesc ȋn două momente cruciale ale vieţii. Prima oară, ȋn tinereţe, bucuria revederii este ȋntunecată de relaţiile care se răcesc pȃnă la o ruptură cvasi-definitivă, din cauza orientărilor politice diferite. A doua întâlnire are loc la finalul vieţii și am putea crede că zarurile fuseseră deja aruncate și relaţia lor fusese deja decisă. Ambele femei sunt văduve (soţul Annei murise pe front, iar logodnicul lui Lotte ȋn lagărul de concentrare de la Auschwitz). Viaţa nu a fost prea darnică cu Anna, căci a avut parte de lipsuri, violenţă fizică din partea unchiului adoptiv, manipulare emoţională din partea mătușii, familia adoptivă a declarat-o retardată, pentru a nu putea fi ȋnscrisă la școală, ceea ce peste ani a dus la sterilizarea obligatorie. Lipsită de cultură și informaţie, Anna se măritase cu un ofiţer SS și crezuse cu inocenţă ȋn politica nazistă. Lotte ȋnţelege tȃrziu viaţa surorii ei și o judecă aspru, căci logodnicul ei fusese victima sistemului nazist; ea renunţase nu doar la soră, ci și la limba germană (deși fusese limba ei maternă și o studiase la universitate).
Statutul de gemene nu ţine ȋnsă cont de ȋndoctrinare, sisteme politice sau sociale și opinii personale, așa că surorile se reȋntȃlnesc la un sanatoriu unde ȋncearcă să ȋși aline durerile cauzate de artrită. Plimbarea lor pe deal, dincolo de pretextul unui bildungsroman oferit de dialogul lor, semănă cumva cu plimbarea de la sanatoriu pȃnă la cascadă din “Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann.
Tessa de Loo readuce ȋn actualitate dezbaterea asupra factorului decisiv: genele sau educaţia/ mediul? Chiar și Lotte se ȋntreabă la un moment dat: “oare dacă aș fi fost eu ȋn locul tău, aș fi făcut aceleași alegeri?” Imaginea surorilor una lȃngă alta, evitȃnd să se privească este emblematică pentru finalul filmului. Anna moare ȋn braţele surorii bogate care o respinsese brutal. Lotte se teme că re-acceptarea surorii ar mȃnji imaginea logodnicului decedat și trebuie să decidă a cui imagine primează (a surorii sau a bărbatului).
De Tweeling
Nu se poate minţi singură: “Anna este sora mea. Sora mea geamănă.”
Ellen Vogel, actriţa olandeză căreia i-a fost ȋncredinţată partitura lui Lotte, fusese numită Mare Doamnă a teatrului olandez, ȋn 1995. In 2002 si 2003, “De Tweeling” ȋn regia lui Ben Sombogaart a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, ȋn 2003 a fost nominalizat la European Film Award și Golden Calf pentru cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cea mai bună imagine și cea mai bună coloană sonoră și a cȃștigat trofeul Golden Calf pentru cel mai bun lung metraj.
