de-atâta plouat s-au mai tocit
ploile
poți aștepta, cu fața în sus,
alta
un zâmbet îndrăzneț și pielea întinsă
sunt buni conducători de electricitate lichidă
se-aprind toate punctele de suspensie
și circulă, dar ce spun eu ”circulă” – nu!, gonesc
de nebune, să prindă
începutul
la început plouă mai tare
se-ntâmplă și taie
în carne vie.
foto tumblr.com
Citește și cireșe crăpate
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
