Arta, geniul și sacrificiul

„Fără să fi văzut Capela Sixtină nu este posibil a-ți forma o idee despre ce este capabil să realizeze omul” (Johann Wolfgang von Goethe)

Daniele da Volterra (Daniele Ricciarelli) – Michelangelo Buonarroti

Omul e măreț prin realizările lui, singura șansă de a lupta contra timpului necruțător și a morții, ne învață primul epos al omenirii, Epopeea lui Ghilgameș. De atunci încoace, ni se adeverește acest adevăr axiomatic, pentru că orice capodoperă se leagă indestructibil de numele celui care a desăvârșit-o, grație unui talent excepțional și unei munci creatoare duse până la sacrificiul de sine.

„Omul e trecător. Doar operele de artă sunt nemuritoare.”

Uneori, o creație de geniu reușește să aducă în același spațiu de reprezentare mai multe arte, într-un sincretism sublim, imposibil de egalat. Este vorba despre Capela Sixtină, în care Michelangelo Buonarroti, poate cel mai important artist al Renașterii italiene și universale, sculptor, pictor, arhitect şi poet, a dat, într-o măsură unică, valoarea frumuseții și a credinței, convins că ”adevărata operă de artă e doar o umbră a perfecţiunii divine”. Timp de patru ani înfiorător de lungi, începând cu data de 10 mai 1508, când anunță printr-o scrisoare faptul că tocmai a semnat contractul pentru a picta plafonul Capelei Sixtine, el transformă o suprafață de peste 500 de metri pătrați aflată la o înălțime considerabilă într-o scenă monumentală a întruchipărilor religioase biblice, îmbogățind patrimoniul cultural al umanității cu o operă despre care omenirea nu va înceta niciodată să vorbească și care va produce o etern inepuizabilă mirare, ca în clipa revelării ei: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.”

Citește și despre MESAJUL SECRET

tumblr.com

Se întâmpla în anul de grație 1512, de Ziua Tuturor Sfinților, sărbătoare înadins aleasă pentru a aduce divinității un imn de slavă, și totodată un răspuns destul de cutezător la vremea aceea, anume că omul poate ajunge la divinitate grație însușirilor sale excepționale, oricât sacrificiu ar presupune această tentație: ”Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului”, spusese Michelangelo, genialul pictor care considera că arta este ”mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti.”

tumblr.com

Idealul fusese atins în ordinea lui estetică și umană, devenind o lecție a pasiunii: „Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură” (E. Castelar y Ripoll, 1872). Între ”agonie și extaz”, mâna lui Dumnezeu întinsă către Adam în momentul Creației a binecuvântat pentru o secundă soarta unui om pentru care valoarea supremă a fost cultul perfecțiunii și devotamentul față de semeni, pentru care a fost gata să elibereze din piatră ”îngerul”, semn al existenței și al manifestării plenare a sacrului.

„Arta pentru mine este un chin, o agonie când merge prost și un extaz când merge bine, dar întotdeauna mă subjugă.”

În trupul de piatră și culoare al creației rămâne spiritul creatorului,  respirând prin fiecare imagine biblică, prin gesturile și expresiile personajelor întruchipate. Dincolo de măiestrie, cuvintele lui se nasc din picăturile de sudoare care i-au încălzit fața și mâinile:

„Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată.”

Dacă nu puteți ajunge acolo, intrați virtual în lumea Capelei sixtine, cu un singur click. Aici.

Dacă vreți să citiți unul dintre cele mai bune romane despre viața lui Michelangelo, cu siguranță „Agonie și extaz” de Irving Stone (1903-1989, pe numele adevărat Irving Tannenbaum), este cartea potrivită. Scrisă în anul1961, ea este bazată pe viața celebrului artist, fiind rodul unei documentări care a durat 5 ani, perioadă pe care Stone a petrecut-o în Italia, cercetând toate sursele posibile. Romanul a fost ecranizat în 1965, Charlton Heston fiind actorul care a interpretat exemplar rolul lui Michelangelo. Filmul a avut 5 nominalizări la Oscar și o nominalizare la Globul de Aur.